FC Politehnica Iași, sau mârțoagele scoase din ștalăul Copoului

Cu 6 șuturi pe spațiul porții, la Botoșani, cu  ultima clasată în SuperLiga, Poli Iași a arătat, vineri seară, mai rău decât se tot chinuie suporterii să îngăduie. A terminat partida în genunchi, incapabilă să arate măcar că vrea, căci de putut... - să avem pardon, e limpede și pentru nepricepuți – nu poate fi vorba!

A fost o catastrofă la Botoșani, da!, deși îngerașii care conduc clubul vor sări să-i jure iarăși credință managerului tehnic, omului orchestră, mister full-contact, sau cum l-or mai alinta ei pe coach Leo.

Am avut răbdarea să aștept finalul partiei de pe stadionul municipal, vineri, intrat deja cum mintea în weekend, dar cu sunetul pe off, deoarece voiam să mă conving că n-am ceva personal, cum spun unii, cu mister Grozavu. (Ce-aș putea avea, eu, un simplu slujbaș al cuvintelor!?)

Scorul final, 2-1, nu mă scutește, însă, de a deschide gura. Zadarnică trudă și la mine, și la herghelia de mârțoage scoase din ștalăul Copoului, dar mai ales la coach Leo, care n-a aflat că nu doar de suporteri e bine să te ferești în dulcele târg. Aici, e musai să te păzești de disperarea celor care nu mai au nimic de pierdut, iar Botoșaniului îi venea mănușă zicala!

A început modest, a continuat mizerabil, a terminat în ghenunchi. Cu  o primă repriză ceva mai suportabilă privirii, în care a și reușit să marcheze – gol frumos, e drept – Iașul a căzut în partea secundă, dominată copios de o formație care, dacă n-ar apărea pe la tv patronul său, Iftime, ai zice că e formată din bugetari aduși, prin detașare, pentru o bucată de pâine.

Fără șut pe spațiul porții în primele 50 de minute, cu doar 19 atacuri periculoase, gazdele de la Botoșani au încheiat partida „en fanfare”, cu o posesie de 60 la sută în ultima parte a întâlnirii, cu imaginație și forță. De asta spun și sunt sigur că, dacă jocul ar mai fi durat cinci sau 10 minute, Iașul s-ar fi făcut de râs, de-a binelea!

N-a arătat nimic la Botoșani. Nici măcar o idee clară de joc, un traseu, o schemă de fază fixă, o combinație de 3 sau patru pase în viteză, un zâmbet pe fețele fotbaliștilor... Dar a arătat coach Leo, la final, o dorință exagerată (model brevetat de antrenorul născut la Ilișeștii Sucevei) de a da de pământ cu proprii elevi. De parcă nu el i-ar fi adus (mă rog, cu acordul său), de parcă altcineva pregătește jocurile, cărțile sau aruncă zarurile în vestiar.

Cu doar 6 victorii în 24 de partide, cu 39 goluri primite, cu o apărare de ligă județeană (deși, să nu uităm, Leo a fost fundaș central, ca fotbalist) și un atac fără atacanți (golgeter e mijlocașul Alin Roman, de 30 de ani!), speranțele de a rămâne în „liga lui Gino” țin mai mult de abilitățile domnului Șfaițer decât de priceperea celor de care s-a înconjurat!

Iar dacă de aici până la finele sezonului regulat, din care au mai rămas doar șase partide, Poli va mai câștiga măcar 6 puncte, să le treceți, vă rog, în dreptul priceperii domnului Leo Grozavu! Să-i crească inima de bucurie că și-a făcut echipă parcă spre disperarea celor ce iubesc sportul acesta, dar mai ales echipa de fotbal a Iașului. Evident, mai bună, mai rea...

Astăzi, avem, din păcate, o echipăa croită după chipul și asemănarea domnului Leontin Florian Grozavu, antrenor care n-a câștigat nimic în cele peste două decenii de meserie, dar care a fost trimis Iașului, ca dar divin, tocmai într-o zi de Sfânta Parascheva, ocrotitoarea orașului.

Dan M.BREZULEANU