Cele mai neobișnuite tradiții de Paște de prin lume: Omletă uriașă, vrăjitoare, biciul norocos

 

Una dintre cele mai importante sărbători din religia creștină, se poate spune că aproape oriunde te-ai duce în lume, vei găsi pe cineva care sărbătorește Paștele. Desigur, nu toate confesiunile creștine sunt la fel și nu toate popoarele se mulțumesc cu tradițiile “obișnuite”, iar unele comunități și instituții din lume au hotărât că vopsirea ouălor și simpla masă în familie nu este suficientă pentru a se bucura cum se cuvine de Paște.

Cea mai mare omletă de Paște din lume – Franța
Pentru cetățenii orășelului francez Haux, prima zi de Paște reprezintă o ocazie perfectă de a îmbina iubirea creștină față de aproape cu iubirea francezilor față de omletă. De dimineață, fiecare familie pregătește câteva ouă care sunt apoi duse în centrul localității, unde sunt gătite într-o tigaie imensă. Conform revistei britanice Wnaderlust, colosul culinar conține peste 4.500 de ouă și constituie un prânz și o cină copiasă pentru cei peste 1.000 de rezidenți. În unele cazuri, asigură chiar și micul dejun pentru a doua zi.

 

Vrăjitoarele Paștelui – Finlanda
Pentru copiii din Finlanda, Halloween-ul nu este singura oportunitate de a se costuma. De Paște, micuții, în special fetele, se deghizează în vrăjitoare, își asumă costumații colorate și pistrui desenați înainte de a ieși pe străzi în căutare de bunătăți.

“Micile vrăjitoare merg apoi din ușă în ușă, aducând crenguțe de salcie decorate cu pene colorate și hârtie creponată ca binecuvântare pentru a alunga spiritele rele, în schimbul unor dulciuri”, spune expertul în cultura copiilor Reeli Karimäki, de la Centrul de artă pentru copii Pessi din Vantaa, la nord de Helsinki, citat de This Is Finland.

Adulții suficient de curajoși să înfrunte vrăjitoarele le răsplătesc fie cu dulciuri (în special ouă de ciocolată) sau sume mici de bani.

Biciul norocos – Cehia
O tradiție ceva mai controversată, pomlázka, cuvântul ceh pentru “bici” presupune împletirea de către băieți a unor biciuri din ramuri de salcie, pe care le decorează apoi cu fundițe și le îndreaptă împotriva tinerelor care le ies în cale – un act care ar trebui să aducă noroc și fertilitate. Răsplata pentru serviciul adus este de obicei un ou sau ceva dulce.

După cum arată o serie de interviuri realizate de Radio Prague International, opiniile față de acest joc sunt împărțite. Unii oameni preferă să respecte obiceiul, dar există voci care critică jocul, în special din cauza conotațiilor sexiste și a posibilității ca unii dintre participanți să exagereze.

În orice caz, pomlázka rămâne o tradiție populară, iar exponate care atestă importanța și originile sale pre-creștine sunt în continuare expuse la Muzeul Etnografic, parte a Muzeului Național din Praga.

Răstignirile din Insulele Filipine
Deși poate părea surprinzător, una dintre cele mai mari țări creștine din lume, după numărul de credincioși, se află în Asia de Sud-Est. Aproape 90% din cei peste 110 milioane de locuitori ai Insulelor Filipine se declară catolici, iar în unele zone ale țării, reproducerea crucificării lui Iisus reprezintă o tradiție populară pentru oameni.

După cum arăta CNN în 2019, biserica are un motiv întemeiat pentru a a-și exprima dezacordul cu această tradiție – în unele cazuri, reproducerile sunt atât de fidele realității încât includ folosirea de cuie adevărate, care sunt bătute în mâinile și picioarele actorilor.

Spectacolele durează doar câteva minute iar rănile se vindecă în aproximativ două săptămâni, conform actorilor. Totuși, unul dintre acești oameni se remarcă prin devotamentul pentru spectaco. Ruben Enaje, în vârstă de 58 de ani la acel moment, declara că a luat parte la ritual vreme de 33 de ani la rând într-un efort de a-și exprima credința.

Dacă durerea, pericolul și criticile aduse de autoritățile bisericești nu au fost suficiente pentru a opri ritualurile, care își au originile într-o piesă de teatru scrisă de un localnic în anii 1950, pandemia de Covid-19 a reușit, însă doar vreme de 3 ani.

Crucificările au fost reluate în 2023, transmite The Guardian, iar până acum opt persoane au fost răstignite în provincia filipineză Pampanga, printre ele fiind și Ruben Enaje, pentru al 34-lea an.

Marea Vânătoare de iepuri din Noua Zeelandă
Pentru cetățenii districtelor Central Otago și Wanaka din Noua Zeelandă, doar un singur iepuraș este binevenit de Paște, iar ceilalți primesc un tratament dur.

“Marea Vânătoare de Iepuri” este un eveniment anual în cadrul căruia sute de vânători se adună în orașul Alexandra din Central Otago pentru a-i scăpa pe fermierii din împrejurimi de animalele care le amenință recoltele, explică The Guardian.

Evenimentul cu o tradiție de peste 25 de ani a suferit câteva anulări după 2017, când guvernul a optat pentru alte modalități de a controla numărul animalelor sălbatice, dar în 2021, vânătorii au revenit în forță și au vânat peste 12.000 de iepuri, potrivit ziarului New Zealand Herald.

Deși macabră la prima vedere, tradiția nu a apărut fără motiv – iepurele, o specie introdusă în secolul al XIX-lea în țară, constituie o problemă semnificativă pentru fermierii din arhipelag, provocând pierderi materiale de zeci de milioane de dolari pe an. Problema a devenit atât de mare încât guvernul Noii Zeelande a lansat în 2018 un program controversat de otrăvire menit să stabilizeze populația de iepuri sălbatici din țară, conform BBC.

În ciuda bătăii de cap pe care o reprezintă iepurii, totuși, festivalul nu este lipsit de controverse. După ce încă 12.000 de iepuri au fost vânați în 2022, în acest an evenimentul a fost din nou anulat, în baza faptului că ar constitui un pericol la adresa sănătății publice, explică The Guardian.

Competiția de rostogolit ouă – SUA
Casa Albă este o instituție bine cunoscută pentru organizarea de evenimente anuale cu ocazia sărbătorilor. Obiceiul președinților americani de a grația un curcan sau doi de Ziua Recunoștinței este, probabil, cel mai faimos exemplu.

Sărbătorile pascale nu se lasă mai prejos totuși, iar organizarea de competiții de rostogolit ouă există încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind unul dintre cele mai vechi evenimente anuale organizate de administrația clădirii prezidențiale, conform Asociației Istorice a Casei Albe.

Însăși rostogolirea oului este un joc cu o lungă istorie în Statele Unite, iar popularitatea jocului era atât de mare încât, la începutul anilor 1870, președintele Ulysses S. Grant a semnat un act care interzicea practicarea jocului în zona Capitol Hill, cel mai mare cartier rezidențial din Washington D.C., pentru a nu duce la degradarea terenului, conform Arhivei Naționale a Statelor Unite.

În 1878, un grup de copii îndrăzneți ar fi bătut la poarta Casei Albe pentru a fi lăsați să se joace în curte, iar Rutherford B. Hayes, președinte la acea vreme, a onorat cererea. De la an la an, micuții au continuat să se întoarcă, iar în timp, evenimentul s-a transformat într-o festivitate în toată regula.

În prezent, “Rostogolirea Oului” este de fapt o ocazie care include multe jocuri și activități pentru copii, organizate de fiecare primă doamnă după propriile gusturi, realizate în fața unui public de mii sau chiar zeci de mii de oameni.

Rostogolirea anului 2023 a fost organizată luni de familia Biden, în fața unei mulțimi de 30.000 de oameni, iar activitățile acestui an au inclus dezvăluirea unui “iepuraș oficial” al Casei Albe (o mascotă în costum de iepure), jocuri educative și, bineînțeles, faimoasa competiție începută în 1878.

Este la latitudinea fiecărui observator să stabilească dacă aceste tradiții hazlii, stranii și, pe alocuri, macabre, au la bază admirația pentru sacrificiul Domnului sau doar o simplă dorință de distracție, dar ele rămân o dovadă clară a importanței sociale, culturale și religioase pentru creștinii de pretutindeni, chiar și cei ce aleg moduri neconvenționale de a marca ocazia.