9 arme devastatoare care au fost interzise în război

 Acestea sunt cele mai oribile instrumente cauzatoare de moarte și suferință, arme pe care s-ar putea să nu le mai vedem folosite în conflicte deoarece sunt interzise chiar și în caz de război.

Ideea de a limita efectele războaielor asupra soldaților și civililor are rădăcini în războaiele europene din vremea lui Napoleon Bonaparte și în Războiul Civil American. Cu scurt timp înainte de a emite Proclamația de Emancipare, președintele Abraham Lincoln a emis Codul Lieber.

Lieber era un profesor prusac din Carolina de Sud care luptase în Războaiele Napoleoniene și fusese rănit la Waterloo. Lieber încerca să convingă Uniunea să-și ajusteze comportamentul pe câmpul de luptă astfel încât războiul și sclavia să se sfârșească mai repede.

Codul avea 157 de articole care acopereau inclusiv tratamentul acordat dezertorilor, femeilor, prizonierilor de război, partizanilor, iscoadelor, spionilor și mesagerilor capturați.

Schimburile de prizonieri, steagurile care cereau armistițiu, jafurile de pe câmpul de luptă și asasinatele erau, de asemenea, tratate. Codul Lieber a fost textul de bază pentru convențiile de la Haga din 1899 și 1907. 

Multe dintre prevederile convențiilor au fost încălcate în timpul Primului Război Mondial, dar ele încă reprezintă standardul pentru limitările moderne privitoare la arme și pentru acordurile privind conduita pe câmpul de luptă.

Acordurile ulterioare includ convențiile de la Geneva din 1925 și 1949, Convenția privind anumite arme convenționale, din 1979, Convenția armelor chimice, din 1993, Tratatul de la Ottawa, din 1997, și Convenția pentru muniții, din 2008, printre altele.

După mai mult de 150 de ani de tratate privind controlul armelor, unele țări au inventat, folosit și apoi interzis arme care sufocă, schilodesc și ucid soldații într-un mod inuman (oricât de ironic ar suna asta), potrivit twentywords.com.

1. Gazele otrăvitoare

Există cinci tipuri de agenți chimici interziși în război. Agenții care sunt absorbiți în sânge sunt rapizi și toxici. Sunt absorbiți în sânge și cauzează o moarte chinuitoare și violentă, de obicei prin insuficiență respiratorie.

Gazul fusogen și acidul cianhidric sunt două tipuri de agenți care sunt absorbiți în sânge. Apoi, mai sunt agenții care cauzează arsuri chimice pe piele și ochi. Acești agenți pot fi fatali dacă sunt inhalați, cum este cazul gazului muștar. 

Agenții care atacă sistemul nervos, precum VX sau gazul sarin, distrug neurotransmițătorii care ajută la funcționarea organelor. Pot fi inhalați sau absorbiți prin piele.

Victimele își pierd încet controlul asupra funcțiilor corporale, membrele încep să li se zbată involuntar, iar moartea survine prin insuficiență respiratorie.

Agenții de sufocare afectează abilitatea victimei de a respira, cauzând acumularea lichidului în plămâni și, în final, moartea prin înecare. Și gazul fusogen poate fi considerat un agent care ucide prin sufocare.

Mai există, în final, și agenții de iritare. Aceștia irită pielea, însă nu cauzează răni profunde. 

2. Fragmente non-detectabile

Convenția privind anumite arme convenționale, semnată în 1979, interzice folosirea fragmentelor non-metalice în război, fiindcă acestea nu pot fi descoperite cu ajutorul razelor X.

Se consideră că aceste fragmente cauzează suferințe nenecesare. Chirurgii trebuie să caute manual fragmentele în corpurile celor răniți. Plasticul în sine nu este interzis la producerea armelor, dar este interzis să fie folosit ca element de război.

3. Minele antipersonal

Eșecul interzicerii totale a minelor antipersonal în urma convenției din 1979 a dus la apariția Tratatului de la Ottawa. Acest tratat nu cuprinde minele antitanc, capcanele și minele cu acționare de la distanță.

Tratatele anterioare ceruseră ca minele antipersonal să fie dezactivate de la distanță, să se dezactiveze singure după o perioadă de timp sau să fie îndepărtate de cei care le-au pus, odată ce conflictul ia sfârșit. 

4. Bombele incendiare

Folosirea bombelor incendiare pentru a răspândi focul pe zone mari, pline cu civili, este interzisă. Sunt interzise armele care folosesc flacără, căldură sau reacții chimice, astfel fiind limitată folosirea aruncătoarelor de flăcări, a napalmului și a fosforului alb.

Ai voie să folosești un aruncător de flăcări, însă nu în preajma civililor, ceea ce, pe câmpurile de bătălie din ziua de azi, este destul de dificil. Napalmul în sine nu este interzis, ci doar folosirea sa în afara unor zone concentrate în care inamicul folosește vegetația pentru a se ascunde.

5. Armele cu laser orbitor

Este interzis laserul care cauzează orbire permanentă, însă, dacă laserul în chestiune orbește accidental, cel care l-a folosit nu este considerat responsabil.

6. Proiectilele „expansive”

Este vorba despre „gloanțe care se extind sau se aplatizează cu ușurință în corp”, care au fost dezvoltate de britanici în India pe vremea Convenției de la Haga, semnată în 1899. 

Delegații de la Declarația de la Petersburg, din 1868, voiau să limiteze războiul astfel încât acesta să includă numai combatanții. S-au gândit că, dacă armele ar fi „mai mortale”, ar cauza mai puțină suferință.

Cum proiectilele dub 400 de grame ucideau un singur om, lucru pentru care era suficient un glonț obișnuit, de ce să se mai fabrice gloanțe explozive?

Astăzi, interdicția cuprinde și gloanțele cu vârf gol, care sunt proiectate pentru a rămâne în corp și a limita pagubele colaterale.

7. Gloanțele otrăvite

În cadrul celui mai vechi acord privind armamentul, Sfântul Imperiu Roman și Franța au căzut de acord să nu folosească gloanțe otrăvite unul împotriva altuia. La acea vreme, trupele depozitau gloanțele în locuri murdare. 

Abia peste mai mult de un secol medicina a descoperit că, de fapt, microbii răspândesc infecțiile. Până atunci, rănile cauzate de aceste gloanțe erau o amenințare serioasă la adresa trupelor.

8. Bombele cu fragmentare

O astfel de bombă eliberează alte proiectile la impact, cu scopul de a răni soldații și de a aduce pagube vehiculelor. Convenția pentru Muniții,  semnată în din 2008, a interzis aceste arme din două motive:

• În primul rând, acționează pe zone întinse și nu fac distincție între militari și civili.
• În plus, lasă în urmă proiectile neexplodate periculoase. 

9. Armele biologice

Convenția pentru Arme Biologice, semnată în 1972, a fost primul tratat care a interzis o întreagă clasă de arme. S-a interzis dezvoltarea, producerea și depozitarea armelor biologice și a armelor cu toxine, însă nu există niciun for superior care să vegheze asupra acestui lucru.

Armele biologice se numără printre cele mai vechi arme de distrugere în masă folosite de oameni. Mongolii au aruncat cadavre în putrefacție peste zidurile orașului Caffa în 1343, răspândind boli și infecții în oraș.