Conviețuirea dintre generații – sfaturi pentru părinți și copiii lor adulți, când locuiesc împreună

 Dacă adolescenții americani abia așteaptă împlinirea vârstei de 18 ani pentru a-și lua zborul din casa părintească și a trăi pe propriile picioare, la noi lucrurile nu stau deloc așa. Și pare-se că nu numai la noi, ci și prin alte părți ale lumii, tinerii rămân în... cuib pentru mai mult timp sau se reîntorc la el după o perioadă în care au încercat să fie pe cont propriu dar au fost depășiți de cheltuieli, cel mai adesea.

Desigur, pentru părinte, a avea copilul (chiar dacă este deja un adult în devenire) aproape, a locui cu el în casă, este plăcut. Dar dacă între cele două părți nu există o comunicare adecvată, conflictele pot să apară cu mare ușurință. Iar lucrul acesta nu e deloc unul neobișnuit. Conflictele pot fi minore, legate de stilul de viață al fiecăruia dar și de alți factori, însă pot fi și majore. Deoarece copiii sunt acum aproape adulți, nu mai sunt dispuși să respecte regulile care le erau impuse cu doar câțiva ani în urmă, iar insistențele părinților pe această temă pot naște furtuni și adevărate drame familiale. Așa că este nevoie de înțelepciune, răbdare și toleranță din partea ambelor părți. 

Și apropo de toleranță, potrivit psihologului Diana Niculescu, citată de Smartliving.ro, „devii tolerant atunci când te educi și vrei să te cunoști, să înțelegi cine ești, și cauți să schimbi ceva în comportamentul tău. Toleranța înseamnă limite sănătoase, înseamnă să știu de unde încep EU și unde începi TU și ce înseamnă să ne respectăm aceste granițe.”

Ce e de făcut pentru o coabitare liniștită între părinți și tinerii adulți, când locuiesc împreună? Psihoterapeuții oferă câteva sfaturi care să vă ajute în acest sens.

Discutați despre regulile de bază

Este deosebit de important ca fiecare să știe de la început ce așteptări are celălalt de la el. Așezați-vă la „masa rotundă”, faceți un consiliu de familie, puneți întrebări, răspundeți la întrebări și negociați unele aspecte de la început. Lămuriți aspecte esențiale precum împărțirea echitabilă a cheltuielilor de întreținere a locuinței, cheltuielile pentru hrană, folosirea mașinii familiei (dacă există doar una) și cheltuielile cu combustibilul, dar și punerea la punct a unor aspecte de ordin gospodăresc (curățenie, cumpărături, spălat vase etc). Chiar dacă par niște fleacuri, cele mai multe tensiuni în familie iau naștere din astfel de... fleacuri. Discutați despre potențialele probleme și modul lor de soluționare

Poate că este partea cea mai neplăcută a discuției, să vorbiți despre ce veți face atunci când nu vă veți mai înțelege. Poate fi vorba despre vizitele prietenilor, petreceri, consum de alcool sau fumat în casă. Poate fi vorba despre modul în care vor fi utilizate spațiile comune. Poate fi vorba despre prezența unui partener/unei partenere în casă pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp. Este ideal ca lucrurile acestea să fie discutate și agreate, la fel cum important este să fie știute și măsurile care se vor lua în caz de nerespectare a înțelegerii.

Comunicați într-un mod foarte clar

Este important să faceți ca regulile să fie specifice. De exemplu: "De fiecare dată când vom comanda ceva de mâncare, fiecare dintre noi își va plăti partea sa." Poate să pară ușor ciudat, dar pentru a evita confruntari viitoare, ar fi bine ca toate regulile care au fost stabilite să fie scrise, fie într-un email, fie efectiv pe hârtie. Acest lucru nu mai lasă loc unor scuze de genul: „Am uitat” sau „Înțelesesem altceva”.

Ajustați regulamentul dacă este necesar

Circumstanțele se schimbă, așa că este normal ca și așteptările să se schimbe. Ați putea stabili o zi pe săptămâna sau pe lună în care să analizați ce merge bine și ce trebuie schimbat. De exemplu, dacă înțelegerea inițială a fost că tânărul va locui cu părinții până când își va găsi un loc de muncă, o locuință cu chirie sau chiar până își va cumpăra o locuință, este important să aveți o discuție dacă aceste lucruri nu se întâmplă iar șederea se prelungește peste termenul care a fost avansat. 

Cum se gestionează dinamica în familie

Dinamica unei familii este reprezentată de interacțiunile regulate dintre membrii acesteia și factorii care îi afectează. Acestea contribuie în mare măsură la sentimentul de siguranță în relație și, pe de altă parte, la nivelul de stres.

Iată câteva lucruri de care e bine să țineți cont.

- Nu uitați că acum sunteți cu toții adulți. Atunci când copilul devenit adult locuiește cu părinții, este important să admiteți că nu mai este un copil. Asta schimbă modul în care interacționați cu el și ce puteți aștepta de la el.

- Fiți pregătiți ca vechile sentimente și comportamente să reapară. Este un aspect esențial care trebuie avut în vedere și de care trebuie să fiți conștienți. Chiar dacă au trecut ceva ani, zece, poate chiar cincisprezece sau chiar douazeci de când tânărul a plecat din casa părintească, reîntoarcerea lui pentru a locui cu părinții poate să fie resimțită ca o întoarcere în copilărie. Iar dinamicile care au existat și care au fost cele mai influente, pot reapărea. 

- Când lucrurile nu mai funcționează, este de preferat sa renunțați să mai locuiți împreună. Acele sentimente venite din trecut pot fi uneori atât de copleșitoare încât să pună în pericol conviețuirea. Dacă descoperiți că situația prezentă vă face să vă simțiți prea stresați și nu se dovedește a fi așa cum ați crezut sau sperat că va fi, este de preferat să nu mai locuiți împreună. Este cu mult mai bine decât să se ajungă la situații ireconciliabile, care să compromita definitiv relația părinte-copil.

Potrivit psihologului Corina Dobre, citată de totuldespremame.ro, „esența relației cu tânărul adult nu este numai despre limite și reguli, ci despre ce suntem fiecare dintre noi, ce ne place și ce nu, ce am descoperit nou și ne este drag să împărtășim. Predictibilitatea și siguranța din relația cu părinții sunt factori care îl vor ajuta să se țină la distanță de necazuri, și în egală măsură îl vor încuraja să vină înspre părinte atunci când intră în încurcătură.” Vei ști că ai făcut treabă bună ca părinte atunci când tânărului, deși îi va fi greu să apeleze la părinte pentru a-l ajuta atunci când „o dă în bară”, totuși o va face fără să stea pe gânduri.