Vieți în umbra orașelor. Povestea oamenilor fără adăpost

   * în inima fiecărui mare oraș, în spatele blocurilor elegante și al vitrinelor pline de lux, se desfășoară o poveste tăcută, dar cutremurătoare * este povestea celor care, printr-un complex de circumstanțe nefaste, au ajuns să trăiască fără un acoperiș deasupra capului, fără un loc sigur pe care să îl numească acasă * acești oameni, pe care societatea îi vede adesea doar ca pe niște umbre ale orașului, duc o existență marcată de suferință, speranță și, uneori, de o incredibilă reziliență

În marile orașe ale lumii, fenomenul oamenilor fără adăpost a devenit o problemă majoră. De la New York la Tokyo, de la București la Paris, lipsa locuințelor accesibile și creșterea costurilor de trai au contribuit la creșterea numărului celor care trăiesc pe străzi. În România, situația nu este diferită. La Iași, cel mai mare oraș al Moldovei, sute de oameni își petrec nopțile sub cerul liber, în adăposturi improvizate sau în centre de urgență.

Există numeroase motive pentru care o persoană poate ajunge fără adăpost. Printre cele mai comune se numără pierderea locului de muncă, problemele de sănătate mentală, dependențele, violența domestică și lipsa unei rețele de suport familial. De asemenea, unii oameni ajung pe stradă după ce au fost evacuați din locuințele lor, fie din cauza incapacității de a plăti chiria, fie din cauza unor probleme juridice.

Ionuț, un bărbat în vârstă de 45 de ani, și-a pierdut casa în urma unui divorț dureros.A urmat accidentul de mașină, în urma căruia a rămas și cu un handicap la piciorul drept, motiv pentru care nu mai poate conduce. De atunci, nu a mai avut nici loc de muncă, nici salariu. „Nu am crezut niciodată că voi ajunge aici. Am avut o viață normală, o familie, un loc de muncă. Dar când totul s-a destrămat, nu am mai avut unde să mă duc”, a clătinat Ionuț din cap, apoi și-a îndreptat ochii către singurul loc unde mai are cunoscuți – parcul din Tătărași, care i-a devenit casă.

Elena, o femeie de 32 de ani, este o altă voce a străzii. După ce a scăpat dintr-o relație abuzivă, a găsit adăpost în centrul orașului. „Am crezut că strada este singura mea scăpare. Aici nu sunt în siguranță, dar măcar nu mai sunt bătută”, spune femeia

Provocările vieții pe stradă

Viața fără adăpost este marcată de o serie de provocări. Accesul la servicii de bază, precum hrana, apa potabilă și îngrijirea medicală, este adesea limitat. Oamenii fără adăpost sunt expuși riscului de violență, abuz și boli. Iarna, frigul devine o amenințare mortală, iar vara, lipsa de adăpost împotriva soarelui poate provoca probleme grave de sănătate.

Pentru Ionuț, fiecare zi este o luptă. „Cel mai greu este să găsești un loc sigur unde să dormi. Iarna, centrele de urgență sunt pline și trebuie să dormi pe stradă, cu teama că cineva îți poate face rău”, spune bărbatul.

Rutina zilnică a celor fără adăpost implică mai mult decât simpla supraviețuire. Este necesar să găsească locuri unde să se spele, să își schimbe hainele și să încerce să își mențină demnitatea. Pentru mulți, timpul este petrecut încercând să acceseze serviciile sociale disponibile. Din păcate, birocrația și lipsa de resurse fac ca accesul la aceste servicii să fie dificil. Una dintre principalele cauze ale lipsei de adăpost este sărăcia. Creșterea costurilor de trai, lipsa locurilor de muncă și salariile mici contribuie la creșterea numărului de oameni care nu își pot permite o locuință. În București, chiria pentru un apartament modest poate depăși cu mult venitul mediu al unei persoane.

Problemele de sănătate mentală sunt frecvente în rândul oamenilor fără adăpost. Depresia, anxietatea și alte tulburări mentale pot fi atât cauze, cât și consecințe ale vieții pe străzi. Lipsa accesului la îngrijire medicală adecvată agravează aceste probleme. Problemele de sănătate fizică sunt, de asemenea, o realitate dureroasă. Lipsa unei alimentații adecvate, condițiile insalubre și expunerea la intemperii duc la boli cronice și infecții. Dependențele de alcool și droguri sunt comune în rândul oamenilor fără adăpost. Acestea pot fi atât o cauză, cât și o consecință a vieții pe străzi. Pentru mulți, alcoolul și drogurile reprezintă o evadare din realitatea dură.

În ciuda dificultăților, există organizații și voluntari care luptă pentru a îmbunătăți viața celor fără adăpost. Pentru a combate eficient fenomenul oamenilor fără adăpost, sunt necesare politici publice bine gândite și implementate. Printre măsurile care pot fi luate se numără crearea de locuințe sociale accesibile, oferirea de servicii de sănătate mentală și de suport pentru dependențe, precum și dezvoltarea de programe de integrare în muncă.

Maura ANGHEL