Dincolo de catalog. Notele transformă școala într-o competiție acerbă note

 * în orice colț al lumii, sălile de clasă au devenit locuri unde cifrele spun povești despre succes sau eșec* de generații, sistemul de notare a fost văzut ca un instrument obiectiv de măsurare a performanței școlare, un etalon care ghidează atât elevii, cât și profesorii * dar în spatele fiecărui număr scris cu cerneală roșie se ascund nuanțe pe care cifrele nu le pot surprinde * criticii sistemului actual susțin că notele, departe de a încuraja curiozitatea și dezvoltarea, transformă școala într-o competiție acerbă * ele pun accentul pe rezultate imediate, ignorând contextul sau procesul prin care elevii ajung la ele

Notele sunt mai mult decât o reflectare a cunoștințelor. Ele pot influența percepția unui elev despre propria valoare și pot crea presiuni care uneori își fac simțită prezența chiar și dincolo de băncile școlii. În timp ce unii elevi reușesc să se ridice la standardele impuse de aceste evaluări, alții, la fel de inteligenți sau creativi, pot să nu se încadreze în tiparele rigide ale sistemului. Ce arată, de fapt, un 10? Cât de reprezentativ este un 5? Și, mai important, ce se pierde atunci când evaluarea se concentrează strict pe rezultat?

Pentru mulți, această problemă nu este una nouă. Profesori, psihologi și experți în educație au început să caute alternative care să depășească limitările evidente ale sistemului tradițional de notare. În loc de cifre, unii propun portofolii care să reflecte munca și progresul elevilor, oferind o imagine mai completă asupra potențialului acestora. Alții optează pentru evaluări descriptive, care pun accent pe observații calitative și oferă elevilor o înțelegere mai profundă a punctelor lor forte și a zonelor care necesită îmbunătățiri. Chiar și peer-review-ul, o metodă în care elevii își evaluează reciproc munca, devine din ce în ce mai apreciat ca instrument de învățare colaborativă.

Criticii sistemului actual susțin că notele, departe de a încuraja curiozitatea și dezvoltarea, transformă școala într-o competiție acerbă. Ele pun accentul pe rezultate imediate, ignorând contextul sau procesul prin care elevii ajung la ele. O notă mică poate fi rezultatul unor factori trecători – emoții, oboseală, o zi mai proastă –, în timp ce o notă mare poate ascunde lacune. „Notele sunt doar vârful icebergului. Ele nu arată tot ce știe sau ce poate face un copil”, spune Ioana, o profesoară de limba română care predă de peste 20 de ani.

 

Soluții alternative

În spatele fiecărui 10 sau 5 stă o poveste. Elevii, la fel ca Ana, adesea internalizează aceste rezultate, văzându-le ca pe o sentință. „Când am primit primul meu 4, mi s-a părut că lumea mea s-a prăbușit”, își amintește Radu, acum elev în clasa a XI-a. Totuși, el crede că acel moment l-a învățat mai multe despre sine decât orice lecție din manual. A învățat că nu trebuie să își reducă valoarea la o notă.

În multe colțuri ale lumii, educația începe să treacă printr-o transformare. Unii profesori experimentează cu portofolii care reflectă munca și progresul elevului, oferind o imagine mai amplă decât un simplu test. Alții preferă evaluările descriptive, în care elevii primesc feedback detaliat, nu doar o cifră. Chiar și peer-review-ul, în care elevii își analizează reciproc lucrările, câștigă popularitate, învățându-i pe copii să gândească critic și să-și aprecieze colegii.

Însă, dincolo de metodele de evaluare, rămâne o întrebare fundamentală: ce vrem să măsurăm, de fapt? Performanța academică sau dezvoltarea personală? Într-o lume din ce în ce mai complexă, competențele care contează nu sunt doar cele pe care le putem cuantifica ușor – memoria sau viteza de rezolvare a unui test –, ci și creativitatea, empatia, curajul de a greși și capacitatea de a învăța din greșeli.

 

Notele, un reper clar și ușor de înțeles

Totuși, tranziția de la un sistem bazat pe cifre la unul mai nuanțat nu este lipsită de provocări. Unii părinți și chiar unii elevi sunt reticenți la schimbare, considerând notele drept un reper clar și ușor de înțeles. În plus, într-o societate în care competiția și comparațiile sunt adânc înrădăcinate, este dificil să redefinim succesul fără să ne bazăm pe măsurători simple și imediate.

În esență, dezbaterea despre sistemul de notare este una mai largă, despre ce înseamnă educația și care este scopul ei. Este școala un loc pentru a forma indivizi compleți, capabili să gândească critic și să creeze? Sau este doar un mecanism de triere, care îi pregătește pe elevi să intre într-o lume definită de standardizare și performanță?

Ceea ce este cert e că elevii sunt mai mult decât niște medii generale. Ei sunt o combinație de emoții, idei și potențial care nu pot fi măsurate doar în cifre. Iar dacă vrem să construim un viitor mai echitabil și mai inovator, poate ar trebui să privim dincolo de numere și să redescoperim ce înseamnă, cu adevărat, să înveți.

Maura ANGHEL