Expoziția „Așa am petrecut suferința”. O fereastră către viețile refugiaților ucraineni la Palatul Culturii

 Până pe 30 iunie, Palatul Culturii găzduiește expoziția „Așa am petrecut suferința”, care prezintă lucrări realizate de refugiați ucraineni pe durata șederii lor în oraș * evenimentul face parte din inițiativele dedicate Zilei Mondiale a Refugiaților și oferă o fereastră spre experiențele și emoțiile acestora în fața conflictului și a exilului

Începând cu 24 februarie 2022, peste 6,6 milioane de refugiați din Ucraina au fost înregistrați în Europa în sistemul de protecție temporară sau în sistemul de azil (UNHCR, România, 22 Noiembrie 2023). Până la sfârșitul anului 2023 au fost înregistrate în jur de 6 milioane de treceri ale frontierei de către ucraineni în România, peste 83.000 de refugiați din Ucraina rămânând în România, aspect ce a dus la o mare solidarizare a românilor simpli și societății civile, dar și la necesitatea inițierii unor măsuri guvernamentale pentru sprijinirea celor care au rămas aici.

Dacă în anul 2022 accentul a fost pus pe condițiile de primire a ucrainenilor și ajutor umanitar de urgență, în 2023 și 2024 prioritare au fost, pe lângă asigurarea suportului umanitar de urgență, și măsuri de integrare, în special accesul la servicii de locuire, sănătate, ocupare în muncă și educație.

În ciuda unui număr tot mai mare de străini găzduiți de România, furnizarea de servicii publice este foarte puțin adaptată pentru a ușura comunicarea și înțelegerea pentru cei care nu vorbesc limba română, făcându-i dependenți în mare măsură de suportul acordat de ONG-uri. Accesul la asistență medicală, socială, educație și pe piața muncii rămâne foarte dificil. În plus, toate cele trei programe guvernamentale succesive de suport pentru locuire și hrană au lăsat neacoperite de asistență unele categorii maxim vulnerabile și s-au desfășurat cu mari întârzieri la plată, ceea ce i-a pus pe refugiați în situația de a nu avea nicio predictibilitate și i-a menținut în nesiguranță.

Ultimele plăți pe programul guvernamental de suport au fost făcute în ianuarie 2024 (întârziere de peste cinci luni) și în 30 iunie acest program se finalizează, fără ca la această dată să se știe ce formă de susținere își asumă în continuare România, pentru acești refugiați.

Durerile din spatele frontului

În cadrul unei dezbateri găzduită de Primăria Iași, refugiații au împărtășit o parte din problemele lor. „Fac dializă de trei ori pe săptămână și vine mașina și mă ia de la Centrul Nicolina și tot acolo mă aduce. Nu am bani și nici sănătatea nu-mi permite să locuiesc singură într-un apartament. Dacă se închide centrul eu ce fac? Unde mă va mai duce mașina după dializă?”, a întrebat cu vocea tremurândă Nadia.

În lipsa unor reglementări naționale privind funcționarea în continuare a centrelor de refugiați, atât persoanele nou intrate în țară cât și cele care nu pot locui singure din cauza stării lor (vârstnici, pacienți oncologici, persoane cu dizabilități sau pacienți cronici) sunt lipsite de acoperiș deasupra capului.

Educația preocupă mult părinții, mai ales că unii copii, în speranța că războiul se va termina repede și pentru că România nu a oferit decât statut de audient, au rămas în online înscriși la școlile din Ucraina. Trecerea de la statut de audient la cel de elev și efectiv adaptarea la școala românească se dovedesc foarte dificile. „Soțul meu este în captivitate la ruși de la începutul războiului. Am un băiat de șapte ani, dezvoltat normal, care când a aflat despre tatăl său a suferit un șoc și nu mai vorbește. Medicii spun că își va reveni treptat dar are nevoie să socializeze în limba maternă, fiind pentru el un efort mult prea mare să vorbească o limbă nouă. Acesta este motivul pentru care am preferat să meargă la o școală la care era cu ucraineni- la Caritas. Acum școala aceasta se va închide pentru că ONG-urile nu mai au bani. Ce fac eu cu fiul meu? Unde găsesc măcar un program de afterschool pentru el? Avem de ales să ne întoarcem în Ucraina sau să rămânem aici riscând să pierdem evoluția înregistrată până acum. În Ucraina va înregistra un alt șoc. Mai sunt și alți copii ca el. Ce pot face copiii aceștia care nu pot face școala în limba română?”, a fost întrebarea unei mame ucrainence. „Sunt din Herson și studiez în școală românească. Vreau să nu mai fiu audient, dar am nevoie de profesor de suport pentru a face față”, a spus Vova, un adolescent ucrainean.

Toate întrebările au vizat îmbunătățirea modului în care sunt integrați în școală copiii din Ucraina, de la suport de hrană, facilitarea învățării cu cadre didactice de suport, consiliere psihologică și activități extrașcolare la prețuri decente, la care să aibă acces și ucrainenii, o parte dintre aceste măsuri putând să fie luate și la nivel local. Cei care doresc să ofere sprijin pot achiziționa tablouri din expoziția de la Palatul Culturii.

Maura ANGHEL