Cornel Nistorescu:Frica lui Iohannis de anonimat
Dimensiune font:
Într-un fel, mi-e milă de el. L-am tocat cu vîrf și îndesat. În același timp, ar trebui să-i fiu și recunoscător. M-a lăsat să-mi fac meseria și să strig în pustiu.
La sutele de articole unele și nepoliticoase nu mi-a trimis bătăușii pe cap. N-a făcut ca Traian Băsescu. A tratat libertatea cu același dispreț cu care a privit nemulțumirile populației.Eșecul lui este și eșecul nostru. Ține și de un anume masochism. L-am suportat zece ani ca să avem la plecare o bucurie mai intensă. Parcă am fi strîns din dinți preț de două mandate ca să-l vedem cum se topește călare pe o bicicletă pe un drum pustiu spre granița României în orizontul gri de decembrie. Să-l vedem spășit și anonim în lumea pentru care a dat din cap. Să știm un anonim în Vest!
Refuzul PSD-ului de a-l ajuta să candideze la parlamentare fără demisia din funcție este corect. O prevede și Constituția. La cîte fiere a vărsat peste PSD, numai o suținere pentru Senat și o imunitate îi mai trebuiau. El voia să ne emoționăm la răceala pietrei peste care sîngele cald se scurge de mii de ori.
Probabil că președintele Iohannis se aștepta ca PSD-ul să mai și pună umărul la alegerea lui ca senator, de unde să-l mai audă strigînd „moarte PeeeSeeeDeee!”.
Refuzul PSD-ului pare o răzbunare. Pare doar. Este ceva mi mult și mai grav. Este semnul unui dipreț la care a ajuns cea mai mare parte din populație pentru cel care a reprezentat România vreme de zece ani de zile. Ca în cazul celorlați președinți.
Rămînem pe locul întîi în clasamentul țărilor care își demonizează președintele.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau