Omul și actorul. Viața din spatele cortinei

În adâncurile fiecărei cabine de teatru, ascunsă de privirile publicului, se scrie o poveste paralelă cu cea de pe scenă. Este o poveste despre tranziții, despre despărțirea de identitățile cotidiene și îmbrățișarea personajelor ce vor prinde viață sub lumina reflectoarelor. Spectacolul „La Cabine”, al Teatrului „Luceafărul” din Iași, reușește să aducă în prim-plan această lume nevăzută, să ne invite într-un spațiu teatral altfel inaccesibil, acolo unde artiștii pare că ies din rolul, preluându-l pe cel real, în care sunt ei însăși. Oameni, adică.

Oltița Cîntec, teatrolog și creatoare a conceptului acestui spectacol, ne introduce într-o realitate diferită, o realitate în care teatrul se deconstruiește în formele sale cele mai intime. Această abordare nu doar că uimește, dar și apropie spectatorul de adevărata esență a actoriei, de lupta interioară și de munca intensă pe care actorii o depun pentru a da viață fiecărui cuvânt, fiecărui gest.

Pentru un actor, momentul de transformare începe înainte de ridicarea cortinei. Este un ritual, o metamorfoză profundă în care își lasă hainele și viețile civile pentru a deveni personajele din iluzia teatrală. Aceste cabine devin sanctuare de creativitate și introspecție, unde fiecare actor își conturează și finisează rolul. Spectacolul „La Cabine” ne permite să observăm aceste transformări, să înțelegem ce se petrece în drumul dintre persoană și personaj.

Fiecare replică învățată, fiecare emoție trăită și fiecare mișcare studiată reprezintă o parte din această călătorie. Este un proces care cere dedicație și sacrificiu, dar și o imensă pasiune pentru arta teatrală. Liliana Mavriș Vârlan excelează în rolul asumat al vieții ei – cel al femeii dedicate scenei și familiei sale, dar și artei. Monologul adus pe scenă de o doamnă elegantă, cu părul argintiu, face referire la recunoașterea valorii umane. În acele momente, actorul se confruntă cu propriile nesiguranțe și frici, dar și cu bucuria de a crea ceva unic și efemer. Unic, la fel ca un copil, după cum am aflat de la Camelia Dilbea, în timp ce își aranja machiajul pentru un rol de travesti – Cetățeanul turmentat. „Oare ce motive l-or fi adus acolo?”, întreabă actrița în timp ce își creionează, la propriu, o mustață. Cu dermatograf (iertare dacă am greșit funcționalitatea creionului, reverențe actriței – n.a.).

Ritualurile ascunse vederii

Rutinele actoricești sunt încărcate de semnificație. Fiecare gest, fiecare respirație, fiecare minut petrecut în pregătire este parte dintr-un ritual invizibil pentru public. În spatele fiecărui spectacol reușit, stă o muncă titanică, o colaborare strânsă între membrii echipei și o sincronizare perfectă între creativitate și tehnică. Oltița Cîntec a reușit să surprindă aceste aspecte în scenariul său, invitând publicul să vadă nu doar rezultatul final, ci și procesul din spatele cortinei. Într-o formulă de teatru 1 la 1, fiecare spectator are șansa de a se conecta direct cu actorul, de a simți pulsul și emoția fiecărui moment de pregătire. „Mi-au luat locul de parcare, mare grozăvie, am alergat să caut altul, dar acum sunt aici. Mă liniștesc, fac un exercițiu de respirație, un altul de mobilitate. Faceți des”, mă sfătuiește Claudiu Gălățeanu, apoi, fără a mai aștepta aprobarea, mă roagă să îl ajut la replici, ca sufleur. Mă descurc, cât de cât, zic eu.

Dincolo de luminile scenei, actorul este un om ca oricare altul, cu bucurii și coșmaruri, cu succese și eșecuri. Viața lui nu este întotdeauna plină de glamour, ci adesea presărată cu momente de îndoială și dificultăți. În cabina de teatru, aceștia își permit să fie vulnerabili, să se confrunte cu propriile temeri și să găsească forța de a se ridica și a continua.

„Colegul meu a întârziat, mă ajuți puțin cu replicile”, spune Alex Iurașcu dintr-un suflet, între două misiuni foarte importante – cea de a se machia singur și de a-i răspunde iubitei la telefon. A fost și a treia (misiune), finalizată foarte simplu printr-o strigare la fereastră – „Hai, România!!!”. Uitasem să spun că ei aveau avanpremieră în timp ce tricolorii se luptau în arenă. Una la fel de sensibilă ca și scena, că și acolo poți fi sfâșiat!

„La Cabine” este o oglindă a acestor trăiri, un spectacol care umanizează actorii și îi aduce mai aproape de noi. Într-o sesiune de Q&A, participanții au ocazia să discute direct cu artiștii, să le pună întrebări și să afle mai multe despre viața din spatele scenei. Este o experiență intimă și revelatoare, care îmbogățește înțelegerea noastră asupra teatrului și asupra oamenilor care îl fac posibil.

Maura ANGHEL