Peste 1.000 de ieșeni dependenți de muncă au ajuns la Socola!

Medicii trag un semnal de alarmă: dependența de muncă este tot mai des întâlnită în rândul pacienților care ajung la Institutul Socola, din Iași. Nevoile financiare sau dorința de a fugi de situații neplăcute sau complicate în viața personală îi face pe ieșeni să se refugieze în muncă până la epuizare.

Anul trecut, din cele peste 2.000 de prezentări în urgențe și 8.000 în ambulatoriu - cazuri de persoane cu anxietate, ajunse la Institutul Socola din Iași, 10% au fost persoane care sufereau de dependența de muncă. Boala, încă neinclusă oficial în lista afecțiunilor psihiatrice, este o realitate.

Printre cei care au simțit pe propria piele ce înseamnă această afecțiune se numără și Edmond, asistent medical la un spital din Iași. În 2020, din cauza banilor insuficienți și-a mai luat un job și ajunsese să lucreze chiar și 20 de ore pe zi. „Mă simțeam inutil, nu mai avem nici un spor în ceea ce făceam, epuizat pur și simplu, nu mai mergea nimic. În momentul respectiv simți ca mergi in gol și ceva nu se mai leagă. Văzând ca nu e ok ce se întâmplă cu mine și nu mai sunt eficient am realizat ca trebuie sa apelez la un medic. Situația de zi cu zi m-a împins, ratele... Ajunsese o dependență mersul la muncă. Simțeam nevoia să merg continuu. Dacă a doua zi aveam liber de la spital nu îmi găseam locul și îmi căutăm de treaba, mergeam la celălalt loc de muncă și nu realizam că e o problemă. Cel mai mult m-a afectat pe plan familial. Mai apucăm să fac prea puțin lucrurile care îmi plăceau. Renunțam la familie ca să mă pot duce la locurile de muncă”, spune Edmond.

În scurt timp a divorțat și a înțeles abia apoi că munca e mai mult decât o nevoie financiară, devenise o dependență. „Nu este o afecțiune codată într-un ghid de tratament și control al psihiatrilor, va fi în dependențe, la cele comportamentale. Tot ce înseamnă dependență afectează pacientul mai ales în mediul socio-familial, tot ce ține de viața lui, privată dar și profesională. Workoholic-ul este un individ care muncește atât de mult încât uită de tot ceea ce e în jurul lui, muncește peste program, se obosește foarte mult, apar tulburări de somn și de dispoziție, nu mai poate relaționa și nici nu are chef, scade pofta de mâncare, apar dificultăți în mediul familial și își pierde de obicei familia și prietenii. Ei ajung la noi în general cu anxietate”, explică Raluca Modoranu, medic Psihiatru la Institutul Socola, Iași.

Potrivit specialiștilor, termenul de depedența de muncă a fost folosit prima dată la sfârșitul anilor ‘60. Această seamănă mai de grabă cu dependența de jocuri de noroc, decât cu cea de alcool. De cele mai multe ori, dependenții de muncă ajung să petreacă multe ore suplimentare la birou, să îi considere neserioși pe cei care nu fac același lucru, sunt continuu iritați și nu mai au chef de nimic altceva, nici măcar în timpul lor liber, nu se relaxează nici în concediu și tot timpul își iau munca cu ei acasă. Maria STANCU