Adio, Simi!

Vestea dispariției marelui om de fotbal ieșean Vasile Simionaș (74 de ani) ne-a luat, astăzi, pe toți, prin surprindere...

L-am descoperit în teren, privind de pe băncile de lemn ale tribunei a doua a Stadionului din Copou. Eram un adolescent ochelarist căruia îi plăcea fotbalul. M-a impresionat tehnica pe care o avea, dar m-a fascinat şi atitudinea de lider, dăruită cauzei comune a echipei.

Timpul a trecut şi, pe parcursul carierei mele de jurnalist, ne-am întâlnit de multe ori. S-a dezvoltat între noi o amiciţie bazată pe respect şi preţuire reciprocă. Era greu să-i pătrunzi în suflet. Se manifesta chiar reticent în a se deschide. Îi era greu să dea glas gândurilor şi frământărilor sale. Am reuşit de câteva ori, prin 2010-2012, atunci când am pornit într-o aventură publicistică, care avea ca scop o carte despre viaţa sa sportivă, dar şi despre cea de dincolo de gazon.

Am început amândoi cu entuziasm, petrecând în dialog mai multe seri în apartamentul său din Centrul Civic. Şi, la un moment dat, „mecanismul” s-a blocat. Ne întâlneam, vorbeam despre orice, numai despre carte nu. Niciodată n-am aflat motivul. Părea cumva temător.

La un moment dat, a spus că nu a fost o vedetă, ci doar o piesă într-un angrenaj. Dornic să finalizez, totuşi, documentarea, am reconfigurat totul şi aşa a apărut în 2018 „Istorie şi „istorii” în Copou”, cel mai consistent capitol aparţinându-i, desigur, lui Simi, dar fără perioada antrenoratului.

Relaţia noastră a continuat, dar accepta rar invitaţiile în Studioul TVR Iaşi. O făcea doar când avea ceva consistent de spus. După câte o emisiune, pe Lăpuşneanu, îmi recita din clasici universali, şi chiar din poeţi români contemporani. Era pasionat nu doar de fotbal, ci şi de literatură. Acum, ne-a părăsit şi regretul pentru dispariţia lui mă apasă. A fost unul dintre oamenii care a încântat generaţii prin talentul său şi merită toată preţuirea noastră.

***

Vasile Simionaş a fost jucător şi antrenor de fotbal, membru al conducerii Clubului Politehnica Iaşi şi observator al Federaţiei de specialitate. S-a născut la 16 noiembrie 1950, la Iaşi şi a trecut la cele veşnice miercuri, 18 martie.

A jucat pe postul de mijlocaş, evoluând 367 de meciuri la Dinamo Bacău şi Politehnica Iaşi, între 1968 şi 1984. A fost un jucător emblematic al României în această perioadă, fiind convocat de mai multe ori la loturile de tineret şi olimpic.

Ca antrenor a pregătit mai multe formaţii în primele două divizii. A făcut performanță la conducerea echipei Oțelul Galați, în anii 1990, devenind unul dintre cei mai importanți antrenori din istoria echipei cu care a participat la două ediţii ale Cupei UEFA.

La 28 februarie 2025, Consiliul Local Iaşi i-a acordat titlul de ,,Cetăţean de Onoare al Municipiului”.

Vasile ARHIRE

 

Portrete în Sepia: Simionaş

L-am considerat şi-l consider pe Simi un exponent nedesminţit al seriozităţii în profesie. Desigur, nu-i unicul depozitar al acestei rare calităţi, fără de care nimic nu se poate construi temeinic în orice arie de manifestare a oricărei profesii – de la tinichigiu la academician. În fotbal însă, unde anii plenitudinii zboară asemenea clipelor, puţini sunt cei care-şi dau seama că, într-un răstimp atât de scurt, se cuvine să se mobilizeze şi să se dăruiască total – şi, mai ales, cei care acţionează în consecinţă. Simionaş, cred eu, a făcut-o.

Cât despre meserie: Simi a jucat curat. Nu-i vorba numai despre încărcătura morală a prestaţiei, ci şi de curăţenia fiecărui gest tehnic. În galeria ieşeană a fotbaliştilor ce au ştiut să-şi dezbare fiecare mişcare de încărcătura în plus a „fioriturilor” şi a inutilului, făcând doar ceea ce se cuvine făcut în clipa respectivă, i-aş mai aşeza pe Matei şi pe Deleanu. Toţi trei izbuteau să facă exact ceea ce pretindea faza, fără nimic în plus, având mereu o prestaţie – dacă nu-s prea exaltat şi nu zic prea mult – pur şi simplu luminoasă.

Când mingea se afla la Simionaş, ştiam că va urma fie singurul dribling posibil şi necesar, fie pasa exactă, la fel de necesară în economia construcţiei jocului. A rămas, după ce şi-a pus ghetele în cui, credincios clubului pe care l-a slujit exemplar.

Simionaş a întruchipat seriozitatea meseriaşului dedicat, modest şi, în egală măsură, util...

Mircea Radu IACOBAN, scriitor