Care sunt cauzele singurătății? Un studiu Duke dezvăluie de ce unii oameni devin mai izolați odată cu vârsta

Cu toții avem în minte o anumită idee despre cum ar trebui să decurgă relațiile noastre cu ceilalți, dar realitatea este adesea o experiență foarte diferită. Atunci când un vechi prieten nu ne răspunde la mesaj sau când o persoană importantă este mai mult insensibilă decât grijulie, aceste așteptări pot fi date peste cap. O nouă cercetare de la Universitatea Duke explică faptul că aceste discrepanțe reprezintă o forță motrică în spatele sentimentului de singurătate.

În colaborare cu doctorul în psihologie și neuroștiințe Leon Li, de la Duke, oamenii de știință au cercetat de ce oamenii se simt singuri, în special pe măsură ce îmbătrânesc, și ce se poate face în acest sens.

„Singurătatea rezultă dintr-o discrepanță între relațiile sociale așteptate și cele reale”, spune primul autor al studiului și studentul absolvent al King’s College London, Samia Akhter-Khan, într-un comunicat de presă. „Problema pe care am identificat-o în cercetarea actuală a fost că nu ne-am gândit cu adevărat: Ce așteaptă oamenii de la relațiile lor? Lucrăm cu această definiție a așteptărilor, dar nu identificăm cu adevărat care sunt aceste așteptări și cum se schimbă ele între culturi sau de-a lungul vieții.”

Fiecare relație umană vine cu un set de așteptări de bază. Majoritatea indivizilor își doresc să aibă în viața lor oameni la care să poată apela pentru ajutor. Cu toții avem nevoie de oameni în care să putem avea încredere și de tovarăși cu care să putem împărtăși experiențe de viață. Cu toate acestea, conform teoriei autorilor studiului, numită Cadrul așteptărilor privind relațiile sociale, persoanele în vârstă pot avea anumite așteptări legate de relații care sunt trecute cu vederea.

La prima vedere, singurătatea este un lucru simplu: Petreci suficient timp singur, izolat, și vei începe să te simți singur. Akhter-Khan explică faptul că primul ei indiciu că singurătatea este mai complexă decât atât a venit în jurul anului 2018-2019, în timp ce studia îmbătrânirea în Myanmar. Pe atunci, ea a crezut inițial că persoanele pe care le analiza nu ar manifesta singurătate. „Oamenii sunt atât de conectați și trăiesc într-o societate foarte unită. Oamenii au familii mari, sunt deseori în preajma celorlalți. De ce s-ar simți oamenii singuri?”

A devenit rapid clar că datele colectate sugerau contrariul, indicând că oamenii se pot simți foarte singuri în ciuda faptului că nu petrec mult timp singuri. Ea crede că majoritatea eforturilor moderne de reducere a singurătății nu au reușit să țină cont de modul în care așteptările noastre în materie de relații se schimbă pe măsură ce îmbătrânim. Ceea ce își dorește o persoană în vârstă de 35 de ani de la conexiunile sale sociale va fi, de obicei, diferit de ceea ce își dorește o persoană de 70 de ani.

Cercetarea arată că singurătatea „culminează” de două ori în viață

Autorii studiului detaliază două așteptări specifice vârstei care nu au fost luate în considerare până acum. În primul rând, adulții în vârstă își doresc adesea respect. Ei doresc să fie ascultați și ca ceilalți să se intereseze de experiențele lor, să învețe din greșelile lor și să aprecieze prin ce au trecut și obstacolele pe care le-au depăși

În al doilea rând, adulții în vârstă doresc să contribuie. Ei doresc să dea înapoi celorlalți și comunității lor, transmițându-și propriile tradiții sau abilități prin orice combinație de predare și mentorat, voluntariat, îngrijire sau alte activități. Determinarea unor modalități semnificative de a împlini aceste așteptări pe măsură ce îmbătrânim ar putea reduce considerabil ratele de singurătate în rândul populațiilor în vârstă – dar cercetarea a eșuat în mare măsură să ia în considerare acest aspect al singurătății.

„Ele nu fac parte din scalele obișnuite pentru singurătate”, spune Li. Potrivit lui Akhter-Khan, această situație ar putea fi legată de faptul că munca și contribuția persoanelor în vârstă nu sunt adesea luate în considerare în indicii economici tipici. „Ageismul și stereotipurile negative legate de îmbătrânire nu ajută”, adaugă ea.

Cu toate acestea, singurătatea cu siguranță nu este rezervată doar persoanelor în vârstă. „Este o problemă și a tinerilor”, continuă Akhter-Khan. „Dacă vă uitați la distribuția singurătății de-a lungul vieții, există două vârfuri, iar unul este la vârsta adultă tânără și unul la bătrânețe”.

Singurătatea, bineînțeles, poate avea un impact mult mai mare decât inducerea unei încruntări. Singurătatea persistentă a fost legată de un risc mai mare de demență, boli de inimă, accident vascular cerebral și alte probleme de sănătate. Autorii studiului speră ca munca lor să ajute la promovarea unei înțelegeri mai cuprinzătoare a ceea ce cauzează singurătatea, ceea ce, în mod ideal, va duce la mai multe modalități de a o aborda. Studiul este publicat în Perspectives on Psychological Science.

Pandemia COVID-19 și închiderile ulterioare au dus la rate record de singurătate în ultimii ani, dar chiar și înainte de aceasta multe țări au început să „tragă un semnal de alarmă” cu privire la singurătate ca problemă de sănătate publică.licat în Perspectives on Psychological Science.