Situată în cartierul Manara din Beirut, clădirea îngustă este cunoscută de către localnici ca „al-Ba`sa”, însemnând în mare „Ranchiuna” în limba arabă.
Aceasta are 0,6 metri în cel mai îngust punct și 4,27 de metri în cel mai lat, fiind construită în 1954 după ce proprietarul terenului ar fi primit un lot mai puțin bun de pământ decât fratele său și a vrut să se răzbune pe el.
Clădirea a atras atenția internațională după ce arhitecta și specialista în urbanism Sandra Rishani a făcut cercetări asupra proprietății pentru o colecție de povești uitate numită „Beirut Re-Collected”.
Rishani a fost surprinsă că, în pofida studiilor sale, nu auzise de „Ranchiună” până când tatăl său îi povestise de aceasta, așa că și-a propus să elucideze mitul urban.
„Da, știu. Este șocant. Este un zid. Dar în el au locuit oameni”, a scris aceasta în cartea ei.
„Au fost doi frați, fiecare moștenind un lot de pământ. Să le zicem lotul A și lotul B. Neputând să se pună de acord cum să dezvolte cele două părți, întrucât lotul B a fost parțial expropriat pentru infrastructura rutieră, proprietarul lotului B a decis să construiască pe bucata minusculă de pământ pe cont propriu”, a relatat Rishani.
„El spera ca în felul acesta clădirea sa să blocheze vederea la mare a fratelui său astfel încât valoarea proprietății lui să scadă”, a continuat aceasta.
Rishani a declarat pentru Insider că apartamentele din minuscula clădire, unul pe fiecare etaj, sunt frumoase.
„Mi-ar plăcea foarte mult să locuiesc acolo! Este un plan foarte liniar. Intri dintr-o cameră în alta. Partea pe care celălalt frate își avea terenul are ferestre foarte înalte așa că ai parte de multă lumină iar apoi mai e peisajul cu marea”, a declarat aceasta.
În mod poetic, „Ranchiuna” a fost proiectată tot de doi frați, arhitecții Salah și Fawzi Itani.
Rishani a încercat să ia legătura cu familia care a deținea proprietatea în momentul în care și-a scris colecția de eseuri însă nu a reușit să dea de ea.
În prezent proprietarul clădirii nu este cunoscut și „Ranchiuna” este goală deși în trecut numeroase persoane au locuit în ea.
„Știu că în timpul războiului în clădire funcționa un bordel și erau mulți refugiați”, a declarat Rishani pentru Insider.
În pofida istoriei lor bogate, clădirile istorice din Beirut devin tot mai mare.
Fostul ministru libanez al culturii Raymond Areiji estimase că doar aproximativ 500 de clădiri istorice au rămas în picioare în Beirut ca urmare a dezvoltării urbane și a exploziei care a zguduit capitala Libanului în luna august a anului trecut.
„Ranchiuna” nu este listată drept clădire istorică însă nu poate fi vândută dezvoltatorilor datorită legilor de urbanism ale orașului.
„Potrivit acelor legi nicio nouă structură nu poate fi construită în locul ei, chiar dacă este demolată, deoarece lotul de teren are o suprafață mai mică decât cea pe care ți-ar fi permis să construiești”, a scris Rishani în cartea sa.
Adauga comentariul tau