Cornel Nistorescu: Turcia și România – modelul și fraierii

Războaiele și afacerile noastre cu Turcia însumează nenumărate cărți de istorie. Pe la noi și peste, turcii au ieșit în Europa, iar prin Bosfor, noi am ieșit în Marea Mediterană.

Am cunoscut o familie de turci care, după Războiul al Doilea, reprezenta vasele românești și le coordona la trecerea prin Bosfor. Le așteptau cu felinarul într-o barcă și le conduceau pînă ieșeau în Marea Marmara. Am văzut și marile proiecte industriale construite de România în Turcia în anii „Epocii de Aur”. Într-un singur mare contract, se regăsea toată producția industrială a României comuniste. Față de România lui Ceaușescu, Turcia era o țară înapoiată. Nu producea mare lucru. România a construit în Turcia hidrocentrale și drumuri, vindea autoturisme și produse chimice, mașini unelte și multe altele. Pentru turci, o vizită în România însemna o călătorie în Europa de Vest. Încă de atunci, m-a surprins un lucru. Turcii mai tineri implicați în business aveau o altă clasă. Erau cu studii prin marile universități europene și vorbeau o altă limbă decît comuniștii noștri de modă veche.

După 1990, turcii ne-au și dat primele lecții de economie de piață.

Astăzi, România a pierdut zone importante din economie, în vreme ce Turcia și le-a dezvoltat spectaculos avînd o creștere impresionantă. Și, totuși, în multe domenii, este încă departe de standardele europene. Așa se și explică de ce economia turcească a găsit o piață în România (dispusă la concesii de calitate și compromisuri) și de ce face eforturi să-și ocupe un loc la noi chiar în detrimentul firmelor românești.

Ciolacu a luat în Turcia jumătate din Guvern

Vizita guvernului Ciolacu în Turcia are aparența unei cooperări strategice. Ca pondere și ca importanță în NATO, Turcia ne depășește din toate punctele de vedere. Sistemul sanitar din Turcia ne surclasează și el fără drept de apel. România bolnavilor a devenit deja o piață pentru spitalele și centrele de tratament din țara vecină. Turismul din Turcia ne-a luat fața. Cel românesc a rămas în zona găinăriilor și a mizelor mici. Cel turcesc a sărit în spațiul marilor investiții străine. Turismul anual în Turcia depășește de două ori populația Romaniei. Lecție nu glumă! Turcii care n-aveau nici o legătură cu performanțele mecanice au trecut la producția de autoturisme, de autobuze și tramvaie și așa, fără experiență și performanțe, încearcă să se extindă și să ocupe piețe. Din acest punct de vedere, susținerea guvernului turc pentru expansiunea produselor turcești este de reținut, în vreme ce golănia românească în a jupui producătorii autohtoni și de a încasa șpăgi de la importuri improvizate a devenit mod de a fi. Mai simplu. Turcia tinde să fie un model de promovare a economiei proprii în vreme ce România devine un mecanism de boicotare și distrugere a acesteia pentru a face loc dezvoltărilor susținute din exterior.

Guvernul Ciolacu prin Victor Ponta și Gabriela Firea (cu Pandele cu tot) este mai degrabă un guvern filo-turc decît filogerman. Cu învîrtelile lui Ponta și Firea-Pandele, guvernul Romaniei este mai aproape în subteran de Ankara și Istanbul decît de Berlin, Paris, Londra sau Washington. Pentru guvernul PSD, acolo se vorbesc alte limbi și datul din mîini și din picioare nu are cine știe ce efecte.