Cronologia unui schimb cultural eșuat: sabia lui Sinan Pașa pentru spada lui Ștefan cel Mare
Dimensiune font:
Știați că în 1977 spada lui Ștefan cel Mare, aflată la Muzeul Topkapî din Istanbul, a fost pe punctul de a fi recuperată de statul român? Sau, cel puțin, diplomații români de la Ankara erau convinși că se va întâmpla așa. Iată, mai jos, cronologia faptelor:
În 1538 sultanul otoman Soliman Magnificul a pătruns în fruntea unei armate formidabile în Moldova. Domnitorul Petru Rareș s-a pregătit de luptă, dar, trădat de boieri, a fost nevoit să fugă în Transilvania. Turcii au intrat în Cetatea Sucevei și au jefuit tezaurul țării. Printre piesele pe care le-au luat cu ei la Istanbul a fost și spada lui Ștefan cel Mare.
Anul 912 poate reprezenta data fabricației, dar asta înseamnă că Sinan a intrat în posesia ei multe decenii mai târziu, ocazie cu care i-a fost gravat numele pe armă. Este însă posibil ca sabia să-i fi aparținut unui alt Sinan Pașa, care a fost mare-vizir al Imperiului Otoman în anii 1516-1517. În acest caz, data fabricației corespunde cu ultima perioadă a vieții acestui personaj, de numele căruia se leagă victorioasa campanie a sultanului Selim I cel Aspru în Egipt
27 aprilie 1977
O nouă telegramă de la Ankara anunța că guvernul turc condus de Süleyman Demirel cerea date suplimentare despre sabia lui Sinan Pașa și fotografii ale acesteia. „Având aceste elemente, vom depune în continuare toate eforturile, pe cele mai diferite căi, pentru ca proiectul de lege să fie prezentat guvernului și apoi parlamentului. În ceea ce privește procedura, în prezent apar unele dificultăți, ca urmare a faptului că guvernul nu se mai întrunește de mult timp, iar parlamentul a intrat în vacanță, [fiind] legat de ruptura intervenită între partidele care formează coaliția guvernamentală și de începerea campaniei electorale. Independent de această situație, noi insistăm în continuare, fiind extrem de important ca, în această etapă, proiectul de lege să ajungă la Consiliul de Miniștri. După alegeri, beneficiind de sprijinul celor două mari partide politice – Partidul Dreptății și Partidul Republican al Poporului, al președinților acestor partide, S. Demirel și B. Ecevit – avem convingerea că vom putea obține trecerea prin parlament a legii respective și efectuarea, într-o formă corespunzătoare, a schimbului săbiilor lui Ștefan cel Mare și Sinan Pașa. George Marin”. Așadar, la această dată, intenția românilor de a obține spada domnitorului moldovean până la 9 mai 1977 era – din motive politice – lipsită de speranțe. Letargia guvernamentală și parlamentară din capitala Turciei făcea imposibilă rezolvarea chestiunii în două săptămâni. De altfel, nici cei de la București nu s-au grăbit să trimită datele solicitate de Ministerul turc al Culturii...
Aceasta a fost ultima informație pe care dosarul schimbului interstatal al celor două arme o conține (Dosar nr. 3202/1977, Arhiva M.A.E.). Este posibil ca lucrurile să fi rămas blocate la nivel de guvern, din moment ce nu se face nicio referire la trimiterea proiectului de amendare a legii patrimoniului în parlament.
În orice caz, chestiunea schimbului nu a mai fost reluată, așa că refuzul trebuie să fi fost tranșant. Să fi considerat turcii că spada lui Ștefan cel Mare era mai valoroasă decât sabia oferită la schimb? Sau, poate, s-au îndoit de faptul că arma din România ar fi aparținut, într-adevăr, unuia dintre cei doi mari-viziri din secolul al XVI-lea care au purtat numele de Sinan?
Totuși, spada voievodului moldovean a continuat să-i preocupe pe români. Dintr-un alt dosar (nr. 2617/1980, Arhiva M.A.E.) rezultă că în 1979 aceasta a fost studiată de către Florian Georgescu, directorul Muzeului Național de Istorie al R.S.R. Spada nu era într-o stare bună de conservare (era „ruptă în două locuri”) și, de aceea, era păstrată în depozitul colecției de arme, sub numărul de inventar 2636.
Astăzi, arma este restaurată și poate fi văzută în expoziția de bază a Muzeului Topkapî.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau