Destine unite de singurătate (FOTO)

* un taximetrist, doi pensionari, o menajeră, un şomer, o coafeză şi o vânzătoare - toate aceste personaje s-au adunat într-o zi de miercuri, să povestească în premieră ce „ S-a întâmplat într-o joi”, în regia lui Adi Iclenzan * au fost găzduiţi într-un loc mai puţin obişnuit, pe scena Teatrului FiX de pe Cuza Vodă, nr. 10, unde orice urmă de conformism a fost alungată, iar în loc de cortină au fost trase uşile din lemn * 60 de spectatori le-au ascultat povestea - uneori mai tristă, alteori mai veselă, dar niciodată plictisitoare...

 

Singurătatea este sentimentul care uneşte cele şapte personaje, indiferent de vârstă. Povestea celui dintâi care a intră în scenă, taximetristul, interpretat de actorul Cătălin Ştefan Mândru, este drama omului de rând, neputincios în faţa nedreptăţilor vieţii. Deşi susţine că „nu are voie să tacă”, viaţa i-a tăiat aripile, astfel încât nu mai are nici puterea să se răzbune pe cel pe care îl consideră vinovat de accidentul suferit de fiul său, acum „transformat într-o legumă”. Urmează o pensionară simpatică - rol interpretat magistral de Laura Bilic, pentru care viaţa se rezumă doar la întâmplările unui serial, iar dispariţia personajului principal îi cutremură lumea, într-atât încât ajunge chiar să trimită o scrisoare producătorilor americani, pentru a-i lua la întrebări, ,,căci aşa trebuie să faci în viaţă, să ai mereu speranţă”.

Speranţa o conduce şi pe femeia care duce povara iubirii pe umeri, coafeza în „pantofii” căreia a intrat actriţa Stanca Jabeniţan. Şi tot într-o zi de joi, o tânără vânzătoare aflată în căutarea identităţii, alias Laura Bilic, a găsit de cuviinţă să îşi aleagă drept model în viaţă o clientă pe care a vrut să o transforme în prietena ei. Rezultatul a fost exact invers, căci de la admiraţie până la obsesie nu a fost decât un pas...

Momentele dramatice s-au îmbinat cu cele comice, totul pentru a creiona viaţa unor oameni măcinaţi de singurătate şi de nerealizări.

Piesa ,,S-a întâmplat într-o joi” a fost scrisă în 2008, când Elise Wilk, jurnalist de profesie, a şi câştigat concursul „dramAcum 5”, apoi a avut un spectacol-lectură la Teatrul Foarte Mic din Bucureşti, în regia lui Alexandru Berceanu. Piesa a fost montată în 2010 de Rareş Budileanu la Teatrul Ariel din Târgu Mureş. ,, Nu e comedie, dar are multe momente comice. Deşi mulţi dramaturgi din generaţia mea susţin contrariul, eu cred că textul de teatru este şi literatură. Astfel că, oricât s-ar modifica felul meu de a scrie de la o piesă la alta, încerc să scriu lucruri care să reziste şi în pagină, nu numai pe scenă”, dezvăluie Elise Wilk, autoarea care de această dată a colaborat cu actorii reuniţi pe scena Teatrului FiX.

Cum piesa surprinde povestea a 16 oameni de rând, monologul este ridicat la rang de zeu în această piesă. ,,Monologul este o eternă provocare în teatru. Deşi nu pot spune că m-am specializat în astfel de roluri, cred că monologul este ofertant, necesită mult efort pentru o interpretare magistrală. Dar spaţiul de la FiX asigură o intimitate cu publicul, practic te hrăneşti cu energia celor care te privesc şi poţi vedea reacţii la cald ”, consideră Laura Bilic, care are în palmares Premiul pentru cea mai bună actriţă la Gala Tânărului Actor HOP 2010.

Regizat special pentru a fi jucat în spaţii neconvenţionale, spectacolul ar putea avea, în viitorul apropiat, reprezentaţii şi în alte oraşe din ţară. La Teatru FiX, este programat să se joace din nou, pe 7 şi 9 decembrie, de la ora 19.00.

(Ada Grăjdeanu)