Galoşi şi şoşoni Nokia

 * iniţial, actualul concern finlandez a fost o fabrică de hârtie * apoi a trecut la producţia de articole din cauciuc, iar mai târziu şi măşti de gaze

Pare incredibil, dar, cum se vede şi în fotografie, în perioada interbelică, afaceriştii bucureşteni comercializau galoşi şi şoşoni marca "Nokia". Nu-i o coincidenţă întâmplătoare de nume, e vorba exact de aceeaşi firmă finlandeză. De fapt, în cei 155 de ani de existenţă, Nokia a fabricat cam de toate. Înfiinţată în 1865 de un inginer minier, Frederik Idestam, Nokia a ieşit pe piaţă ca producător de hârtie, având sediul în Tampere. Afacerea a debutat fulminat aşa încât, trei ani mai târziu, Idestam a mai deschis încă o fabrică de hârtie, amplasată la 15 km vest de Tampere, pe malul râului Nokianvirta, de aici venind şi denumirea firmei.

La începutul secolului XX, Nokia şi-a diversificat afacerile, începând să producă energie electrică. Primul Război Mondial a dat peste cap socotelile patronilor, afacerile au mers din ce în ce mai prost, iar la începutul lui 1920 Nokia ajunsese în pragul falimentului. Salvarea i-a venit de la milionarul Eduard Polon, patronul Fabricii Finlandeze de Cauciuc. Acesta a cumpărat fabricile de hârtie şi a adoptat numele Nokia şi pentru produsele ieşite pe poarta fabricii de cauciuc. Printre care, galoşi şi şoşoni ce se vindeau deosebit de bine în Bucureştii de altădată.

În 1922, concernul a achiziţionat şi Compania Finladeză de cabluri, lărgindu-şi portofoliul. Politica de diversificare a activităţilor Nokia a continuat şi după Al Doilea Război Mondial, când a început fabricarea şi comercializarea de televizoare, apoi magnetofoane, echipamente de comunicaţii pentru armată, piese electronice, diverse produse din plastic şi aluminiu etc.

Abia după 1990 consorţiul şi-a schimbat strategia, a renunţat pas cu pas la toate celelalte, concentrându-se pe segmentul de telecomunicaţii şi dobândind faima mondială. Geo TOADER