Gazeta Matematică, revista care a format generații de matematicieni

Dimensiune font:

| 14-10-2023 14:59

La începutul lunii septembrie, s-au împlinit 128 de ani de când a apărut primul număr al revistei Gazeta Matematică.

Începuturi…

În toamna anului 1894, într-o odăiță din strada Manea Brutaru, azi General C. Budişteanu, din București, s-au strâns patru ingineri români, Victor Balaban, Vasile Cristescu, Ion Ionescu, Mihail Roco şi Ioan Zottu, tineri absolvenți români ai Şcolii de Poduri şi Şosele, viitoarea Şcoală Politehnică, din București.

Între ei, s-a pornit o discuție aprinsă despre rezultatele slabe obținute de candidați la examenul de admitere din acel an. O posibilă cauză identificată de participanții la discuție era lipsa unei reviste românești de matematică.

Discuția din acea zi s-a încheiat cu o hotărâre care va marca istoria matematicii:

„…să căutăm zece persoane care să vrea să dea sumele necesare pentru apariţia revistei în primul an, iar toate veniturile acelui an să se capitalizeze, pentru a se garanta publicarea (revistei, n.n) în anii următori, când unul sau mai mulţi din cei zece nu ar voi să mai dea sumele necesare… dacă nu s-ar găsi alţii cari să-i înlocuiască”.

Sumele de care este vorba mai sus au fost stabilite, la început, la 20 lei (aur) pe lună, de persoană, dar, după discuţii cu mai mulţi tipografi, s-a ajuns la 15 lei (aur). Erau mulţi bani, mai ales pentru tinerii aflaţi la începutul carierei, a căror ,b>„…curbă a casei stătea totdeauna în regiunea negativă“, după cum glumea, amar, Ion Ionescu.

Gazeta ne învață matematică din 1895

Primul număr al revistei Gazeta Matematică a apărut în ziua de 15 septembrie 1895, având deviza „Entuziasm, armonie, sacrificii continue, muncă dezinteresată”. Primul număr a avut 16 pagini.

Numerele următoare ale Gazetei vor avea 24 pagini. Se primesc şi se publică soluţiile problemelor propuse. Primul colaborator din afara redacţiei este C. Popovici, elev în clasa a VII-a la Liceul Naţional din Iaşi, viitorul profesor de astronomie la Universitatea ieşeană, al doilea, C.S. Stănculescu, viitor inginer, al treilea, Gh. Ţiţeica, viitor „primul doctor, primul profesor universitar şi primul academician al Gazetei Matematice“.

Tirajul Gazetei a fost modest în această perioadă. În primul an au existat 144 abonamente, costul unui abonament fiind de 6 lei pe an. Acestea au acoperit în procent de 50% cheltuielile. Diferența s-a completat din banii redactorilor: taxa de înscriere, de 300 lei (aur) şi cotizaţia, de 155 lei (aur), (aceasta a scăzut cu vremea către 60 lei). După primul an, din cei 1729 lei (aur) strânşi de la redactori, la care se adaugă suma obţinută prin vânzări şi scăzând cheltuielile a rezultat un „excedent“ de 884 lei (aur), care a fost capitalizat, conform hotărârii inițiale. Această sumă a crescut la aproximativ 7000 lei către 1909 şi constituia un „fond de rezervă“.

Tot în 1909, redactorii au decis înființarea Societății Gazeta Matematică (SGM), societate care a fost recunoscută prin lege de Adunarea Deputaților la data de 5 aprilie 1910.

Scopul SGM era raspândirea gustului pentru studiul stiintelor matematice si îndrumarea cercetarii originale relative la aceasta ramură de știință.

Până în 1949 activitatea SGM a fost centrată pe editarea Gazetei Matematice, care apare fără întrerupere din 1895. După 1949, societatea a purtat diferite denumiri. Din 1990 se numește Societatea de Științe Matematice din România. La 3 octombrie 2000, prin hotărârea Judecătoriei sectorului 1 București, SSMR a fost declarata succesoarea Societății Gazeta Matematică.