George R.R. Martin – Urzeala tronurilor

Cum ar fi sa mai poti citi, ca in copilarie, povesti cu domnite si cavaleri, pe care sa nu le mai poti lasa din mana pana la ultima pagina? Cum ar fi sa gasesti un motiv de maxima satisfactie doar in faptul ca romanul pe care-l citesti, si care-ti place, are peste 1000 de pagini? Cum ar fi sa te intristezi cand vezi ca partea care a mai ramas de citit devine din ce in ce mai subtire?

Credeti ca lucrurile astea s-au pierdut cu totul odata cu cele doua ore de program TV pe care ni le dadea Impuscatu’? Ei bine, atunci incercati “Urzeala Tronurilor” si va asigur ca veti trai (sau retrai) aceste sentimente. Si cu toate acestea, romanul nu este deloc unul pentu copii (desi nu bag mana in foc ca pustii nu l-ar savura). Este o carte solid construita, cu o actiune care se desfasoara fara ezitari pe trei – patru planuri concomitent.

Dupa cum probabil va dati seama si din titlu, este vorba de eterna lupta pentru tron. Un joc, sau o urzeala (in functie de limba in care citesti cartea) in itele careia se prind mai multe case stapanitoare ale provinciilor unui tinut mitic, de marimea unui continent, dar care te duce cu gandul la un regat din Evul Mediu. Similitudinea cu Anglia medievala este evidenta. Chiar autorul marturiseste ca actiunea cartii i-a fost inspirata de Razboiul celor Doua Roze. Paralela intre numele celor doua case principale – Stark si Lannister – si Casele York si Lancaster este iarasi evidenta.

Pasiunea lui George R R Martin pentru istoria evului mediu, este insa completata cu elemente de fantasy. Pentru ca, am uitat sa va spun, nu este un roman cavaleresc, ci unul fantasy. Exista un zid imens la nord de teritoriile casei Stark si dincolo de el sunt Ceilalti, niste creaturi ale ghetii plutind intre legenda si adevar. Ca un avertisment, ni se aminteste la un moment dat ca, prinsi in urzeala tronurilor, oamenii ignora adevaratul pericol, care va veni odata cu iarna. Caci vara este pe sfarsite, si in Westeros, pentru ca asa se numeste tinutul, anotimpurile dureaza ani in sir.

Dincolo de mare exista alti inamici. Ca o paranteza, printre hartile lumii imaginate de Martin (pentru ca este recomandabil sa cititi urmarind din cand in cand harta), am gasit una destul de inspirata care prezinta regatul Westeros asemanator cu Insulele Britanice, dincolo de Canalul Manecii intinzandu-se continentul vast. In stepele lui nesfarsite exista semintia Dothraki (se poate face iarasi un paralelism cu calaretii mongoli poate), unde s-a refugiat ultima descendenta a vechilor regi, stapani ai dragonilor.

Intriga romanului este prea complexa pentru a fi prezentata aici si de fapt nu asta e scopul prezentei recenzii. Tot ce pot sa va spun e ca George R R Martin nu se sfieste sa-si omoare personajele, daca actiunea romanului o cere. Nu avem deci de-a face cu povestioare pentru copii in care cititorul sa se intrebe ce o sa faca eroul dupa ce a trecut si de primejdia asta. Asadar cititi cu incredere, veti lasa unele personaje intinse pe campul de batalie sau pe scandurile esafodului, dar nu va pierdeti speranta; catre finalul cartii, poate ca o promisiune pentru viitoarele volume ale seriei, dragonii renasc.

Sursa: http://nemirabooks.ro