George R.R. Martin, Inclestarea regilor

George R.R. Martin propune, si in al doilea roman al sau din seria Cantec de gheata si foc, Inclestarea regilor, un altfel de fantasy. Nu e vorba de un gen nou, ci pur si simplu de o noua abordare a stilului, mult mai realista si mai dura decat ar fi fost de asteptat din partea unei scrieri de acest gen.
Ce pastreaza Martin din trasaturile cunoscute ale stilului fantasy? Timpul, locul si reperele. Astfel, actiunea se desfasoara in acea dimensiune temporala necunoscuta, si totusi atat de asemanatoare cu trecutul de aur al legendelor sau cu o istorie de mult uitata a omenirii. Cat despre lumea din Cantec de gheata si foc, este una necunoscuta, dar in ea traiesc si se infrunta cavaleri, regi, dragoni si vrajitoare. Martin le pastreaza pe toate acestea, dar reuseste, prin cateva tehnici bine puse la punct, sa schimbe cu totul atmosfera de basm care invaluia de obicei scrierile fantasy si sa apropie actiunea de realitate intr-atat incat sa scoata romanul din sfera fanteziei pentru copii.

Autorul se joaca cu vechea granita dintre Bine si Rau. Nu o sterge cu totul, dar nici nu vrea sa o traseze ferm. Personajele sunt mult prea complexe pentru a fi impartite in pozitive sau negative si, chiar daca cititorul poate deosebi intre “cei buni” (membrii familiei Stark), si “cei rai” (Lannisterii), lucrurile sunt mult prea complicate pentru a se rezuma la aceasta schema simpla. Pana si personajele cele mai rele isi gasesc o justificare. Regina Cersei, de exemplu, femeia frumoasa si malefica, apara pana la urma interesele propriului fiu, Joffrey, pe care il iubeste. Iar fratele pitic al reginei, Tyrion, este, paradoxal, un personaj “bun” aflat de partea “celor rai”. Actiunea, complicata deja din prima carte a seriei, continua sa se incurce pe masura ce se tes intrigile si apar personaje noi. Pentru Cele Sapte Regate se bat acum patru regi si o regina, si este imposibil de prezis care dintre ei va castiga pana la sfarsit.

Nu exista un erou sau o eroina a cartii. Martin isi imparte capitolele intre douasprezece destine, in jurul carora se deapana povestea. Pe langa personajele din prima parte a seriei, apar inca doua, Theon si Davos, al caror rol ramane sa fie descoperit pe parcurs. Asa cum s-a dovedit inca din Urzeala tronurilor, soarta personajelor este incerta si toate par a se plimba pe o muchie de cutit. Suspansul se mentine pagina dupa pagina, pentru ca nu stii niciodata cum se va termina si daca se va termina cu bine.

Atmosfera sumbra, cruzimea razboiului, magia neagra, incertitudinea, intensitatea pe care ti-o inspira personajele si detasarea naratorului, care priveste totul cu ochiul rece al unui observator detasat, toate te indeamna sa citesti “Inclestarea regilor” pagina cu pagina pana la sfarsit. Ca sa vezi cine va castiga pana la urma? Binele sau Raul?

 Sursa: http://nemirabooks.ro