Iain M. Banks – Spectrul lui Phlebas

Dacă citeşti pe spatele cărţii intitulată Spectrul lui Phlebas de la Nemira, afli că autorul, Iain M. Banks este “iniţiatorul renaşterii genului space opera”. Recunosc, până să cumpăr această carte, nu ştiam ce înseamnă space opera. Între timp am aflat că este vorba despre un subgen de literatură ştiinţifico-fantastică care accentuează aventuri romantice (adesea melodramatice, chiar) şi că o importantă caracteristică o reprezintă dimensiunile enorme ale peisajelor, luptelor etc. Suficient de interesant ca să mă determine să citesc respectiva carte. La rândul ei, aceasta a fost suficient de interesantă ca să ma determine să scriu despre ea.

Acţiunea romanului se învârte în jurul unui conflict galactic între două civilizaţii antagonice - a Culturii şi cea Idirană . În timp ce idiranii sunt fanatici religioşi, extratereştrii pe care evoluţia i-a condus spre eficacitatea în luptă , Cultura este o civilizaţie umană , autosuficientă , care a reuşit să învingă adversităţile vieţii (inclusiv bolile sau chiar moartea) folosindu-se exclusiv de tehnologie şi de inteligenţa artificială conştientă de sine.

Eroul prezentat este, contrar aşteptărilor, un inamic al Culturii, un umanoid modificat genetic pentru a-şi schimba înfăţişarea şi a copia trăsăturile altor oameni “un Schimbător mercenar în slujba Idirului. Misiunea sa este să recupereze o Minte pierdută” un computer de pe o navă a Culturii ce s-a refugiat pe una din Planetele Morţilor (teritorii interzise celor două tabere, controlate de fiinţe infinit avansate faţă de celelalte civilizaţii).

Prin aventurile Schimbătorului, Iain M. Banks ne face un tur al Universului, prezentându-ne varii ipostaze ale omenirii şi fragmente de societăţi ale viitorului. Astfel, deşi strâns legat din punct de vedere al acţiunii de personajul principal, cititorul poate analiza războiul din mai multe unghiuri, unele complet neutre faţă de părţile implicate.

Banks reuşeşte să construiască o lume interesantă şi apetisantă pentru cititorul de literatură ştiinţifico-fantastică, introducând unele idei originale, dar păstrând un iz de familiaritate prin adoptarea unor concepte de la alţi autori (spre exemplu, influenţa lui Larry Niven este clară prin prezenţa Orbitalilor).

De asemenea, moralitatea îndoielnică a eroului şi a partenerilor acestuia te ţine tot timpul conectat, lăsând cititorul incapabil să ghicească acţiunile viitoare ale personajelor, care nu fac tot timpul “ceea ce este correct”. Foarte interesant este şi finalul romanului care schimbă, încă o dată, macazul; rezumatul războiului ce a continuat ne arată o lume complet nealterată de evenimentele din carte. Astfel, Banks se rupe de clişeul eroului singular care schimbă soarta naţiunilor, reuşind oricum să ne ţină lipiţi de paginile romanului.

Ca încheiere, îmi propusesem să fac o comparaţie cu alt autor de SF, dar nu reuşesc să găsesc ceva similar. Poate doar ca stil să se asemene cu Orson Scott Card, dar într-o cu totul şi cu totul altă lume. Nu pot spune decât că Spectrul lui Phlebas merită citit şi dacă vă place, mai sunt vreo şase cărţi în aceeaşi serie, iar dacă nu, nu veţi putea spune că a fost timp irosit.\

Sursa: http://nemirabooks.ro