Jaime Bayly – Pe neasteptate, un inger

Ce face omul muncii aflat în vacanta, la mare sau la munte, când vremea este urâta si nu se poate face nici plaja si nici vagante excursii prin padure? Foarte simplu. Citeste.

Cartile, lectura, cititul de vacanta. Zicese ca ar trebui sa fie lecturi usoare, sa nu te doara capul de la efort, vorba vine, cartile sunt bune sau proaste. Si atât, nici usoare, nici grele.

O carte buna, chiar foarte buna, se dovedeste romanul unui scriitor peruan – ca si Vargas Llosa, altminteri, mereu neglijam peruanitatea acestui complex scriitor international,” Ratacirile fetei nesabuite”, ultimul lui roman, o poveste de dragoste, fiind o carte exceptionala…- numit Jaime Bayly.

Nume necunoscut la noi, extrem de popular în Peru ( accentul se pune pe “u” si nu pe “e”, traiasca profesorul Andrei Ionescu!) realizator de televiziune si sagace jurnalist.

Dupa ce a debutat cu un roman având ca erou un bisexual, si asta într-o tara catolica, popularitatea s-a îngemânat bine cu realul prestigiu. Ultimul sau roman, “Pe neasteptate, un înger” ( Ed.Nemira, 2007) tradus rapid, cursiv si nuantat de Ileana Scipione, în româneste, este o mica bijuterie epica.

Fara mari ambitii romanesti, fara complicatii psihologice si analitice abisalitati fractale, povestea unui scriitor lenes si a unei femei simple de la tara, servitoarea lui, este plina de farmec si poezie. Este un apel la redescoperirea lucrurilor simple si a vietii autentice din jurul nostru, dincolo de amagirile televizoarelor si povestilor prapastioase din ziare.

Mercedes, o femeie de la munte, nici prea tanâra, nici prea frumoasa, ba din contra, fara dantura si fara sa stie sa citeasca îl face pe stapânul ei si pe cititorii romanului sa-si revizuiasca modul de a gândi. De a fi. De a vedea lumea din preajma cu alti ochi. Sunt lucruri minunate tocmai acolo unde nu mai gasim nimic.Viata simpla, asa cum e ea. Sau ar putea fi, daca nu am complica-o noi inutil.

Descoperirea unei mame care si-a vîndut copila devine trama unei calatorii în timp si spatiu. Scriitorul îsi ajuta menajera sa-si regaseasca mama, undeva în Muntii Anzi – pitorescul locurilor, mizeriei si farmecul oamenilor, cu toate cusururile lor, îi înfratesc cu ai nostri locuituri de la munte, tarani sarmani sau corupti politisti, unde un Pristanda peruan este de tot hazul!- iar el reuseste sa-si reevalueze relatiile cu propria familie si iubita.

Sunt multe lucruri de comentat, si fara sa fie un roman genial, cum apar pe banda în România, îti lasa un gust bun: se poate trai si frumos. Chiar si fara literatura.

Sursa: http://nemirabooks.ro