Lumea Ursulei K. Le Guin – Lumea lui Rocannon

Am citit prima data ” Lumea lui Rocannon” pe la inceputul anilor `90, intr-un fanzin. Pe vremea aceea bateam cinematografele si obisnuiam sa vad acelasi film de doua sau trei ori, asa incat, in pauzele dintre proiectii citeam reviste literare si tot soiul de fanzine sf. Nu e de mirare ca pentru mine “Lumea” este asociata cu revista “Tomis” si cu o poza a actritei Rita Hayworth. Primele impresii au fost entuziasmante.

Eram in sala de cinema si in acelasi timp in lumea lui Rocannon, o lume halucinanta, nostalgica, suava si colcaind de viata. Castele roase de vreme, femei ucigator de frumoase, coliere misterioase, nave spatiale, calatorii interstelare si temporale, cavaleri neinfricati, specii putin cunoscute, ingeri-vampiri, umbre cu puteri nebanuite, toate astea si altele similare ma asaltau din fiecare pagina.

Dupa aceea, pe parcursul mai multor ani, am citit si alte lucruri scrise de Ursula K. Le Guin: “Lumii ii spuneau padure“, “Mana Stanga a Intunericului“, “Deposedatii“. Iar dupa mai mult de zece ani am recitit “Lumea lui Rocannon”.

Sa mai spun ca am facut-o cu retinere si putina teama? Retinere pentru ca nu voiam sa fiu dezamagit si teama pentru ca nu vroiam ca re-lectura sa modifice impresiile initiale. Spre uimirea mea, pe masura ce inaintam printre cuvinte, regasind imagini si fraze pe care le uitasem, lumea lui Rocannon a inceput sa se ridice nu din memoria mea, ci din cartea Ursulei, din nou halucinanta, poate mai nostalgica, feerica intr-un mod ciudat, un joc pur al imaginatiei, o scufundare in cele mai adanci vise si in cele mai ascunse dorinte.

Incercarea de incadrare intr-un anumit gen literar nu este chiar asa de lesnicioasa. Pe de o parte lumea lui Rocannon este un univers fantasy dar, pe de alta parte, ea face parte dintr-o lume sf clasica , bine ierarhizata , in care Rocannon este un simplu functionar care isi indeplineste niste atributii de servici. Razboiul interstelar nu face nici el parte din universul fantasy, iar pana la urma, tot conflictul romanului se invarte de fapt in jurul unui conflict galactic. Asadar “Lumea lui Rocannon” este un roman sf si unul fantasy in acelasi timp, la fel cum Rocannon insusi este un erou mitic si un functionar obscur.

Este usor sa spui ca este o lume de inspiratie medievala. Sigur ca este asa ceva, dar asta nu o transforma intr-o pastisa a vreunei alte pastise, caci lumea lui Rocannon este vie, complexa, bine articulata si, de ce nu, frumos imaginata. Personajele sunt memorabile, construite cu pricepere si cu dragoste.

Se vede ca Ursula K. Le Guin isi iubeste personajele din felul in care le invaluie intr-un halo tremurator de tristete, din felul in care le priveste asezate in fata mortii sau a scurgerii inexorabile a timpului. Rocannon insusi este poate cel mai reusit personaj din toata proza autoarei, functionar modest al unei civilizatii tehnologice galactice, calatoreste in timp, in spatiu, intr-o civilizatie inchisa in ea insasi, ratacita in istorie, sfasiata de lupte intre specii care nu se cunosc, departata de tehnologie.

Rocannon calatoreste astfel in trecutul propriei sale rase, in memoria ancestrala a strabunilor sai, iar ceea ce il transforma din functionar in erou nu este aportul tehnologiei ci calitatile umane atemporale si atehnologice, in genul curajului, perseverentei, prieteniei, sacrificiului, iubirii. I

n final, devine lumea lui nu pentru ca a salvat civilizatia galactica, tehnologica, ci pentru ca el a conceptualizat-o , a smuls-o din statutul de lume uitata si periferica, a transformat-o , fara sa schimbe nimic din ea , intr-o bijuterie a carei valoare nu poate fi calculata, intr-un principiu de viata.

Lumea lui Rocannon este o lume a sentimentelor, a valorilor general-umane, iar locul ei nu este intr-un muzeu sau pe vreun raft al unei biblioteci prafuite, ci la gatul sidefiu al unei femei frumoase, in imaginea pe care fiecare o are despre sine.

Sursa: http://nemirabooks.ro