Panseluțe –mituri și legende europene

În cultura europeană medievală, panseluțele erau considerate simboluri ale iubirii și credinței, iar legenda spune că ele au fost aduse pe pământ de către îngerii cerului pentru a oferi oamenilor speranță și alinare în vremuri de necaz și suferință.

Deși numele panseluțelor vine din cuvântul francez pensee, care înseamnă gândire, gând, există credința că acest nume le-a fost dat pentru că florile seamănă cu fața unui om care își ține capul aplecat, ca și cum ar gândi, ar medita. Panselutelor erau cunoscute ca alinarea inimii, de la Sfânta Euphrasia, al cărei nume înseamnă în greacă buna dispoziție a minții. Despre Sfânta se spune că a refuzat vălul de mireasă și și-a dedicat viața lui Iisus, fiind considerată un model de smerenie, de unde și atributul umil, smerit dat panseluțelor.

În tradiția creștină floarea, datorită celor trei petale colorate, a fost văzută la începuturi ca un simbol al Sfintei Treimi.

O legendă germană spune că panseluța avea cândva un miros îmbătător. Și veneau oamenii de departe pentru a se bucura de parfumul ei. Dar floarea era supărată, căci mulțimea de oameni călca în picioare iarba care creștea în jurul panseluței. Din acest motiv, vacile răbdau de foame, nemaiavând ce să mănânce. Într-o zi, panseluța și-a ridicat petalele către cer, într-o rugă fierbinte adresată lui Dumnezeu. I-a povestit despre suferințele vacilor și l-a rugat să găsească o cale pentru a salva animalele. Dumnezeu i-a ascultat ruga și i-a dat atunci panseluței o frumusețe ireală adunată în multe culori, dar pentru ca oamenii să nu mai dea năvală, a lăsat-o fără parfum.

În folclorul scoțian și german, panseluței i se mai spune și floarea mamei vitrege, făcând trimitere la ideea că mama vitregă este întotdeauna bună cu proprii copii și foarte rea cu pruncii soțului ei. Și fiindcă panseluța este o floare cu cinci petale, scoțienii cred că cea mai mare dintre petale este mama vitregă, cele două petale de lângă ea sunt fiicele ei, pe care le-a îmbrăcat în haine cochete și frumoase, iar ultimele două petale, cele mai mici, sunt fiicele vitrege, pe care așa cum știm din basme, le-a îmbrăcat în haine sărăcăcioase.

Rușii consideră că panseluțele simbolizează, datorită celor trei culori cu care sunt hărăzite, stările sufletești din viața unei femei. Legenda spune că trăia cândva într-un sătuc o fată cuminte și încrezătoare în oameni, pe care o chema Ana. Era atât de bună, încât găsea mereu oamenilor o justificare și înțelegere pentru faptele lor rele. Ana a întâlnit un seducător viclean care a făcut-o să se îndrăgostească de el prin frumoase cuvinte romantice și promisiuni de dragoste eternă, iar fata s-a îndrăgostit de el. Crezându-i toate vorbele meșteșugite, ea l-a iubit foarte mult și i-a dăruit inima și întreaga ei viață. Dar el a trădat-o. S-a pregătit pentru o călătorie, promițând că se va întoarce, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată. Ana a tânjit după el, l-a așteptat plină de speranță, dar zilele treceau și văzând că nu vine, s-a ofilit de atâta tristețe. După ce Ana a murit, pe mormântul ei au apărut niște flori foarte frumoase, panseluțele, care oglindeau mirarea, speranța și durerea sufletească a fetei abandonate de iubitul ei.

Britanicii cred că panseluțele erau folosite de cavalerii regelui Arthur, Cavalerii Mesei Rotunde, pentru a prevesti viitorul. Aceștia smulgeau câte o petală și îi căutau semnele secrete. Petala cu patru dungi reprezenta speranța. Dacă dungile erau groase și înclinate spre stânga, însemna o viață plină de necazuri, iar dungile înclinate spre dreapta semnificau belșug și prosperitate până la sfârșitul vieții. Șapte dungi însemnau iubire constantă, iar daca dunga din mijloc era cea mai lungă, asta însemna că ziua nunții va fi într-o duminică. Opt dungi însemnau nestatornicie, nouă dungi o schimbare a sentimentelor, iar unsprezece dungi semnificau dezamăgire în dragoste și o viață scurtă.

Având petalele în formă de inimă, în trecut exista convingerea că panseluțele erau ingredientul principal al poțiunilor care puteau vindeca inima celor cuprinși de dragoste și de dor.

Veronica Diac pentru canal33.ro