Philip K. Dick – Clanurile de pe Alpha

O nouă surpriză plăcută făcută de Editura Nemira cititorilor care apreciază literatura science-fiction de calitate: Clanurile de pe Alpha, carte aparţinând marelui şi Philip K. Dick.

In operele lui Dick, realitatea nu este niciodata ceea ce pare. Nimic nu este absolut sigur, ceea ce iniţial ni se pare un adevăr care nici măcar nu merită pus în discuţie, se poate degrada, transforma  şi modifica în mii de feluri până devine orice doreşte autorul. Nu face însă acest lucru prin afirmaţii simple, bazându-se pe libertatea autorului de a spune orice, nu, el ne conduce pas cu pas, prin concluzii logice până ajungem la afirmaţii care deseori lezează aşa-numita judecată sănătoasă.

Să vedem, aşadar cum se joaca Philip K. Dick cu mintea noastră în aceasta carte.
Ce sunt nebunii? Paranoicii? Schizofrenicii? Hebefrenicii? Maniacii? Răspunsul este evident: sunt nişte persoane care au inevitabil nevoie de îngrijire medicală, deoarece, prin natura bolii lor şi-au pierdut simţul realităţii şi reprezintă un potenţial pericol atât pentru cei din jur, cât şi pentru propria persoană. Ce se întămplă, însă dacă admitem că fiecare dintre noi trăieşte într-o lume proprie, în care el însuşi este măsura lucrurilor şi în funcţie de sine stabileşte valoarea, gradul de normalitate, calităţile şi defectele celorlalţi?

O primă concluzie la care ajungem este că, tot aşa cum nouă unii ni se par evident paranoici sau maniaci, la fel putem şi noi să părem în lumea lor cel puţin la fel de bolnavi. Aşa că Philip K. Dick ia un om cât se poate de normal, un om aşezat la casa lui, bine ancorat în realitate, cu o soţie la care ţine şi care, întâmplător este psiholog. Eroului, prin natura meseriei sale nu-i sunt străine lumile virtuale, acesta fiind angajat al CIA. Pe cealaltă parte, ni se prezintă bizara civilizaţie născută pe un satelit ce iniţial fusese colonie a pământului folosit drept sanatoriu. După retragerea autoritaţilor şi a personalului medical, bolnavii s-au organizat în caste – în funcţie de bolile cu care fuseseră diagnosticaţi- şi în decursul a zeci de ani evoluaseră într-o societate complexă.

Două evenimente generează acţiunea cărţii, în primul rând, decizia autorităţilor terestre de a recuceri fosta colonie şi delegarea cu această ocazie a soţiei agentului CIA pentru evaluarea stării psihice a foştilor pacienţi, precum şi decizia acesteia de a divorţa de soţul ei, decizie care generează o serie de manifestări ale eroului Chuck Rittersdorf, care îl califică drept bolnav psihic. După o sumedenie de răsturnări de situaţie, de trădări , de rătăciri în lumi reale sau virtuale – distincţia se diluează puternic – ajungem în situaţia de a simţii dezorientarea eroilor, care iniţial fuseseră convinşi de coincidenţa lumii reale cu lumea percepută de simţurile lor.

În final, cititorul ajunge să-şi pună întrebarea firească: ce-mi garantează că eu sunt sănătos psihic, din moment ce este cât se poate de evident că şi lumea percepută de cei bolnavi coincide cu imaginea lor despre lume? În acelaşi punct conflictual ajung şi personajele cărţii lui Dick şi, în mod surprinzător, cel care iniţial arăta toate simptomele unei sumedenii de boli mentale – obsesii, deprimări, tendinţe suicidale – se dovedeşte a fi sănătos, în timp ce soţia acestuia este diagnosticată ca fiind bolnavă psihic.

Concluzia finală se impune practic de la sine, fără să mai fie rostită, prezentarea simptomelor tuturor bolilor psihice denotă normalitate, asta deoarece mai mult sau mai puţin, fiecare dintre noi are o oarecare doză de obsesii, impulsivităţi, avem idei fixe şi suntem uneori deprimaţi. Din acest punct de vedere, cartea poate fi privită şi ca un avertisment ce ne îndeamnă să nu ne grăbim cu etichetarea semenilor noştri, deoarece tocmai cei care prezintă semnele unei siguranţe de sine exagerate ar putea masca prin asta o suferinţă psihică, pe când cei care prezintă semnele unei boli ar putea avea motive reale pentru acele manifestări.

Noi, trăind realitatea secolului XXI cunoaştem lumile virtuale realizate pe computer. Cu mult înainte, însă ca aceste lumi să prindă viaţă, Philip K Dick reuşea să creeze în faţa ochilor noştri lumi care ar putea liniştit concura şi în ziua de azi, sub aspectul complexitaţii lor cu cele realizate de ciberneticieni, aşa că tot ce pot spune este că acest autor se dovedeşte a fi captivant , fermecător şi impresionant şi cu acesta scriere ca şi cu toate celelalte.

Sursa: http://nemirabooks.ro