Philip K. Dick – Omul din castelul inalt

Dupa ce am citit Substanta M si Viseaza androizii oi electrice? mi s-a deschis apetitul pentru mai mult Philip K. Dick. Asa ca am ales-o pe aceasta, deoarece castigase un premiu Hugo in 1963, pe deplin meritat, fiind cartea care l-a promovat pe Dick ca un inovator in literatura science fiction, depasind in cele din urma chiar granitele genului amintit.

Philip K. Dick este cunoscut pentru scrierile sale SF, care amesteca misticismul si filosofia. Romanele si povestirile lui sunt produse ale nevrozei sale – el a fost diagnosticat ca fiind paranoic schizofrenic si starea lui a fost inrautatita de abuzul de amfetamine – si reactia lui fata de dezvoltarea tehnologica. In general, romanele lui Dick adreseaza intrebari serioase despre umanitate si constiinta. Romanul acesta reprezinta o abordare interesant a genului SF – istorie alternativa. Dick insusi nu a considerat aceasta carte ca facand parte din operele sale science fiction si a fost una dintre cele cateva carti care au fost publicate de o editura fara specific SF. In Omul din castelul inalt nu veti intalni niciun episod schizofrenic sau cazuri in care realitatea traita de protagonisti sa se dovedeasca a fi iluzii elaborate meticulos, ci veti fi martor la o istorie alternativa, care ridica intrebari mai degraba culturale, decat psihotice.

Dick ne prezinta o terifianta viziune asupra istoriei ca un cosmar din care s-ar putea sa te trezesti, sau nu. Atunci cand descriu conjunctura (aliati pierd al doilea razboi mondial, lumea este impartita Reich si Japonia) in care se desfasaoara actiunea cartii cunoscutilor, toata lumea presupune ca ea ar fi un roman epic, care s-ar termina cu detronarea Axei. Nu. Aceasta carte este mult mai personala, tratand emotiile personajelor, si este cu mult mai satisfacatoare decat orice roman “epic”. O mare  parte a cartii este dedicata construirii acestei lumi alternative, nu prin mijloace obishnuite de descriere, ci prin studierea si descrierea caracterelor/personajelor care incet incet contureaza o imagine a lumii locuite de protagonisti. Povestea exploreaza tema principala a lui Dick “ce este real”, dar o face intr-un stil obtuz tipic Philip K. Dick, oferind posibilitatea existentei nu doar a unei realitati adevarate si uneia false ci a un numar infinit de realitati.

Romanul se centreaza in jurul experientelor oamenilor care traiesc in Statele Unite ale Americii dupa al doilea razboi mondial, dar dupa ce au fost invinsi de catre japonezi si de armatele germane. Axa a crescut ca o putere mondiala, Coasta de Vest a SUA este sub controlul Japoniei, Coasta de Est este sub controlul Germaniei iar Vestul-mijlociu este, in esenta o zona independenta.

Cea mai mare parte a experientei cititorului este cu partea din vest si este foarte interesant felul  in care americanii se adapteaza la obiceiurile japonezilor. Personajele din aceast roman sunt un amestec de japonezi si personaje tipic western, iar acest lucru ii ofera lui Dick posibilitatea sa se joace cu interpretari ale evenimentelor din perspective culturale diferite. Din nou, acest lucru ofera luciditate in sentimentul care te incearca in timpul lecturarii, ca mai multe scene sunt descrise dintr-o alta perspectiva (culturala) a unui personaj diferit. O multime de oameni probabil urasc felul in care se incheie, dar mie mi-a placut. O carte care poate fi o lectura amuzanta, dar de asemenea, un text introductiv cu privire la natura realitatii, o carte care poate fi citita la mai multe nivele de profunzime in functie de starea de spirit a cititorului.
Recomand aceasta carte atat fanilor lui Dick, cat si celor care nu au avut inca tangente cu operele sale, deoarece ofera o poveste mult mai concreta decat alte lucrari ale autorului.

Sursa: http://nemirabooks.ro