Philip K. Dick – Ubik

Editura Nemira, Bucuresti, 2006.

Pana la Ubik, mai citisem cateva romane de Philip K. Dick, un clasic al literaturii SF. Mai intai Omul din castelul inalt si Timpul dezarticulat, apoi Substanta M si Viseaza androizii oi electrice?. Dupa Ubik am mai citit si Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch. Toate au aparut in limba romana la Nemira. Sunt cateva motive care se repeta in cartile lui Dick: viata de dupa un razboi catastrofic; colonizarea altor planete; Terra din ce in ce mai greu de locuit, climatic vorbind; consumul de droguri; evolutia fiintei umane la un nivel superior de adaptare; flexibilitatea timpului/realitatile alternative. În general actiunea este insa slab conturata, lejera, ca intr-un roman politist. De altfel, cel putin Viseaza androizii… si Substanta M au tenta clara de roman politist, fara prea mari complicatii, cu o idee clara, cateva piste false, insa slab conturate, si un mister elucidat in final.

Pe ansamblu, scrierile lui Philip K. Dick mi-au lasat o impresie placuta, reprezinta o lectura interesanta, insa nu una senzationala. Daca ar fi sa ii cotez ansamblul romanelor citite pe o scara de la 0 la 10, cred ca as da undeva intre 6 si 7.

Dupa gustul meu, Ubik este insa un pic altfel. Aparut in 1969, impartaseste ca element comun cu Palmer Eldritch (publicat in 1965) problematica stapanirii timpului, incluzand chiar si un tip de talent uman – precog-ul, cel ce vede viitoruri posibile, repetat identic in cele doua romane. Alaturi de acesta, sunt prezente si alte cateva dintre temele preferate ale lui Dick, precum consumul de droguri (autorul insusi a fost, in timpul vietii, cunoscut pentru utilizarea de astfel de substante) sau mecanismele de adaptare la schimbarile climatice radicale ale Terrei.

Stilul l-am gasit usor diferit, parca mai consistent, mai bine lucrat. Ce mi-a placut la Ubik este gradul mai ridicat de atentie acordat de autor detaliilor, scriitura mai bine inchegata, puzzle-ul ceva mai complicat descalcit pentru a deslusi misterul, care, in final, nu se dezvaluie chiar pe de-a-ntregul, lasand aparent mai multe rezolvari posibile.

In fapt, Philip K. Dick imi pare a propune in finalul lui Ubik un posibil sens al istoriei de-a dreptul tulburator pentru patternurile normative utilizate de contemporaneitate pentru a-si imagina timpul, spatiul, viata si moartea. Acest final, in sine, simplifica si complica totodata sensul intregii cartii. Nu intentionez sa il discut sau sa il prezint aici, cei interesati pot la fel de bine sa lectureze cartea si sa o inteleaga in felul lor. Singurul lucru pe care il semnalez este faptul ca Ubik merita citita, ca este mai complexa decat alte romane ale lui Dick. Minusurile ar fi date de actiunea usor simplista, in ciuda rasturnarilor de situatie, si de slaba diferentiere a personajelor – toate vorbesc la fel si sunt definite prin cateva trasaturi stereotipe. O carte de vacanta care se citeste usor, insa indeamna si la meditatie. În plus, mai ar fi si avantajul de a o citi la aproape 40 de ani de la publicare si de a remarca faptul ca este cat se poate de actuala…

Sursa: http://nemirabooks.ro