Philip K. Dick este unul dintre autorii importanti ai literaturii science fiction, dar, totodata, si unul dintre cei mai prolifici, el scriind pe parcursul destul de scurtei sale vieti 36 de romane si 121 de povestiri. De asemenea, mai multe din scrierile sale au fost adaptate pentru marele ecran si pentru televiziune, dintre acestea cele mai cunoscute fiind Minority Report (2002), Total Recall (1990) si cel mai cunoscut, Blade Runner, in regia lui Ridley Scott in 1982.
Filmul Blade Runner are la baza romanul Viseaza androizii oi electrice?, carte care m-a introdus in universul lui Philip K. Dick. Actiunea cartii se petrece intr-un viitor apropiat, iar in acest viitor statutul social nu este determinat de detinerea unei masini luxoase, ci a unui animal! Probabil ca multi ar spune ca este o lume mai buna. Dar daca pretul pentru acest lucru il reprezinta un razboi nuclear care duce la moartea unei mari parti a populatiei umane iar singurul motiv pentru care animalele sunt asa de apreciate este faptul ca marea majoritate sunt in pericol de disparitie? Ar fi cam ridicat acest pret si probabil nimeni nu s-ar grabi sa-l plateasca. O alta consecinta a razboiului il constituie faptul ca oamenii ramasi pe pamant sunt predispusi la retardare si la sterilitate, de aceea este incurajata emigrarea catre alte planete, toti emigrantii avand promisi androizi drept servitori. Acesti androizi sunt foarte asemanatori oamenilor, putand fi deosebiti doar prin folosirea testului Voigt-Kampf, care masoara nivelul de empatie a celui testat.
Intriga romanului urmareste povestile lui Rick Deckard si John Isidore, ambii ramasi pe Pamant, primul fiind un vanator de recompense care vaneaza androizi pentru a-i “retrage” (ucide) in schimbul unei sume de bani, in timp ce al doilea are un IQ mic, neavand astfel dreptul sa paraseasca Pamantul. Romanul poate fi citit ca o simpla carte politista, urmarind intamplarile prin care trece Rick Deckard in incercarea lui de a retrage sase androizi de tip Nexus-6 fugiti din colonii si relatia pe care John Isidore o dezvolta cu trei dintre acesti androizi. Insa tot decorul si toata actiunea sunt doar mijloace prin care autorul incearca sa ne puna in fata urmatoarea problema: ce inseamna sa fii om? Ce ne face sa fim umani? Cum putem defini umanitatea?! Practic aceste intrebari sunt explorate pe tot parcursul romanului, neexistand neaparat intentia de a le raspunde, ci poate doar de a face cititorii sa-si puna aceleasi intrebari si sa gaseasca fiecare raspunsul in interiorul sau. Cui recomand aceasta carte? Nu fanilor SF, care nu cred ca mai au nevoie de o recomandare, ci celor care cred ca genul SF (personal cred ca ar trebui sa se promoveze denumirea de fictiune speculativa) inseamna navete spatiale, martieni mici si verzi si alte asemenea clisee. Viseaza androizii oi electrice? arata ca romanele catalogate in acest gen, pot fi al naibii de bune, iar prejudecatile ii pot lipsi pe multi de o experienta extraordinara!
Sursa: http://nemirabooks.ro
Adauga comentariul tau