Rodica Ojog-Brasoveanu – A inflorit liliacul

A inflorit liliacul este un alt cunoscut roman istoric al inegalabilei Rodica Ojog-Brasoveanu. Romanul, bogat in figuri de stil si scris intr-un limbaj caracterizat de prezenta arhaismelor si a regionalismelor, dar si a unor neologisme si termeni imprumutati din limba franceza sau engleza, este un exemplu de talent si iscusinta. Scriitoarea reliefeaza intr-un mod cat se poate de veridic si obiectiv realitatea unei perioade zbuciumate, mijlocul secolului al XIX-lea, cand mai multe popoare lupta pentru a-si dobandi independenta si unitatea statala.

In aceasta carte ne este infatisata perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, iar tema centrala o reprezinta amenintarea la adresa tronului si a unitatii de neam venita din partea opozitiei (din care fac parte si destui separatisti). Un rol important in opozitia de la 1860-1865 il au separatisti precum boierul Panait Bals, sau printul Constantin Sutu. Bals, unul dintre adversarii unirii principatelor romane va planui ani de-a randul, alaturi de printul Sutu inlaturarea lui Al. I. Cuza de pe tronul Principatelor Unite Romane. Momentul considerat de uzurpatori ca fiind cel mai potrivit pentru realizarea unui asasinat se dovedeste a fi in timpul unuia din balurile organizate de italianca Albina di Rhona in capitala principatelor, la sfarsitul anului 1863. Lupta dintre cele doua tabere – conspiratori si sustinatorii lui Cuza – caracterizata de spionaj, acte de tradare si manipulare asigura romanului puterea necesara pentru captivarea atentiei cititorului. Uneltirile care au ca scop atentatul la viata domnitorului Cuza vor culmina cu achizitionarea de catre boierul Bals a unei inventii asemanatoare bombei cu ceas. Inventatorul respectivei arme este Dimitrie Cornescu, un angajat al Ministerului de Finante, a carui inventie fusese respinsa cu mai multi ani in urma de Ministerul de Razboi.

Supusii si sustinatorii lui Alexandru Ioan Cuza, membri ai politiei, indeosebi Barbu Cantuniari vor face uz de resursele si solutiile aflate la dispozitia lor pentru a demasca tradatorii de neam si tara. Este de la sine inteles ca poporul, oamenii de rand, cei care impartasesc idealurile lui Cuza isi arata ori de cate ori au ocazia si respectul pentru domnitor.

Lupta din roman, una diplomatica in mare parte, este foarte captivanta, personajele trecand totusi prin aventuri imprevizibile si traind sentimente si emotii intense. La acestea se adauga trairile profunde ale domnitorului, ale prim-ministrului M. Kogalniceanu, dar in special cele ale doamnei Elena Cuza, purtarea acesteia fiind de o eleganta desavarsita.

Ca o incheiere, pot spune ca romanul A inflorit liliacul este o carte ce atrage cititorul, nu doar prin intriga antrenanta, ci si prin portretizarea unor personaje, unele istorice, altele fictive, dar toate interesante, redate fiind atat calitatile cat si defectele acestora. O carte care merita avuta, mai ales de catre fanii scrierilor marca Rodica Ojog-Brasoveanu.
Alexandru Trandafir

Sursa: http://nemirabooks.ro