Socrate, drogat şi abia apoi otrăvit

 Unt destui cei care ştiu cum a trecut în nefiinţă marele filozof grec Socrate. El fusese condamnat la moarte de un tribunal din Atena pentru nelegiuire şi corupere a tineretului. După ce a băut cupa cu suc de cucută, el şi-a simţit picioarele si stomacul răcindu-se, devenind apoi insensibile. După aceea, călăul i-a descoperit faţa. Ochii lui Socrate erau nemişcaţi, adică otrava îsi făcuse efectul.

Dar, ce fel de otravă? Şi asta pentru că există mai multe feluri de cucută. Ele aparţin familiei umbeliferae, având florile ca niste umbrele albe. Cucuta mică, înaltă de 60 de centimetri, nu poate fi inculpată; ea nu conţine decât un alcaloid puţin toxic şi nu creşte în regiunile mediteraneene. Se poate scoate din cauză şi cucuta otrăvitoare sau de apă, deoarece nici ea nu se găseşte în Grecia.

Flora grecească are însă alte cucute. Adevărata “vinovată” este cucuta mare. Această specie, înaltă chiar şi de doi metri, se găseşte în mod obişnuit în jurul Atenei. Tulpina, frunzele şi florile sale conţin o otravă în care se găsesc cinci alcaloizi, cu o structură apropiată de cea a nicotinei şi provoacă o paralizie care ucide. Simptomele descrise de Platon concordă cu efectele provocate de aceşti alcaloizi.

Este posibil ca, pentru a îndulci agonia condamnatului, să se fi adăugat opium, la sucul de cucută. Macul creşte în unele regiuni din Balcani şi grecii şi-l puteau procura. Theophraste, filozof grec şi discipol al lui Platon, relatează că cele două substanţe fuseseră amestecate de călău.

Poetul grec Appolonios spune că probabil se amestecaseră împreună cu cucuta şi rădăcini de omag, dar această ipoteză pare puţin credibilă, deoarece omagul provoacă o paralizie a limbii şi a vorbirii, urmată de o indispoziţie intensă cu tulburări de respiraţie, iar Socrate nu a prezentat niciunul din aceste simptome. Geo TOADER