Stephen King – Orasul bantuIT

Poti spune despre un roman horror ca este genial fara teama de a fi ridiculizat? Daca primul raspuns care v-a venit in minte a fost NU, inseamna ca n-ati citit IT al lui Stephen King, tradus magistral de Mihnea Columbeanu (felicitari! mai citisem cateva carti traduse de dl Columbeanu pentru alte edituri si fusesem nemultumita dar cu Orasul BantuIT si-a spalat toate pacatele).

Cititi-o si veti intelege de ce Stephen King a spus ca este , “suma a tot ce am facut si am invatat in viata mea”. Este o carte uluitoare si nu mi-e rusine sa recunosc faptul ca o recitesc o data pe an, a devenit un fel de ritual ce dateaza din. . . nu mai stiu, oricum, am prima editie, sunt vreo zece ani de atunci, poate mai mult. Le-am imprumutat-o si prietenilor iar acolo unde am intampinat rezistenta, am cumparat-o si le-am facut-o cadou.

Are nenumarate fatete, ca un diamant, poate fi citita pe diverse planuri si poate placea chiar si celor ce nu sunt amatori de horror. Radiografia unui oras american de provincie in anii ’50 cand modul de viata incepea sa fie amenintat de aparitia rock’n-roll-ului; e interesant sa gasesti numele unor formatii si cantareti blamati atunci, aflati azi in The Hall Of Fame si despre care noi abia reuseam sa auzim cate ceva, date fiind conditiile sociale. . . Monografia fictiva a unui loc la fel de fictiv, marcat de un trecut destul de sangeros, cunoscut de locuitorii sai dar totusi ignorat cu eleganta obstinatie, intr-un mod tipic pentru Derry – oraselul care a reusit sa coexiste cu Raul, prosperand in ciuda sau mai degraba datorita acestuia. . .

In al treilea rand, este un roman despre copilarie si prietenie, capitole superbe pline de umorul si candoarea varstei respective. Cei sapte pusti aflati in pragul pubertatii, incercati de primii fiori ai iubirilor adolescentine, sunt niste personaje incredibil de atasante. . . M-as hazarda sa spun ca IT e un fel de, Ciresarii in varianta horror dar cred ca multi dintre cei ce vor citi aceste randuri n-au auzit de romanul lui Constantin Chirita, pe deasupra personajele lui Stephen King sunt niste loseri cu totii (alesi oarecum pe criterii “politically correct”: Bill este balbait, Eddie – astmatic, Richie – ochelarist, Ben – obez, Beverly este fata, Stan – evreu iar Mike – negru, sa nu uitam, erau anii ’50!), aflati pe lista neagra a lui Henry Bowers(batausul de serviciu) si a amicilor lui, oarecum niste antieroi dar cu atat mai plauzibili.

Si, fiind vorba de Stephen King, este, bineinteles, un roman de groaza clasic, destul de cumplit incat sa-ti faca parul maciuca, niciun fan al genului horror nu va fi dezamagit! Nu vreau sa intru in detalii, e destul de greu sa condensezi doua volume destul de groase in cateva randuri si nu vreau sa stric surpriza nimanui. . .

Daca ati vazut miniseria TV cu John Ritter si Anette O’Toole. . . uitati de ea! De altfel, din cate stiu, King n-a fost prea incantat de ecranizarile romanelor sale. . . Filmul nu reuseste sa atinga decat unele aspecte ale cartii, fapte, informatii, detalii, trairi au fost date la o parte pentru a nu complica scenariul dar ele erau importante in urzeala narativa, lucru de care iti dai seama numai citind-o. . .

Cei familiarizati cu romanele lui King vor regasi acel talent unic de a crea tabloul unei tragedii generale din dramele unor personaje marunte create special pentru asta, o avalansa de intamplari nefericite ce se petrec in acelasi timp(ca in Apocalipsa, de exemplu) dand-i impresia venirii sfarsitului lumii. . . In cazul orasului Derry, Maine – sfarsitul unei lumi, lumea lor asa cum o stiau. . .

Dar, ca in orice basm, fie el unul modern, in final Binele invinge Raul, chiar daca asta presupune niste sacrificii. . . De asta imi place Stephen King mai mult decat Serge Brussolo ori decat alti autori de horror, in cartile lui exista speranta. . . si asta e de ajutor atunci cand inchizi cartea si pui capul pe perna incercand sa adormi. . . dupa ce ai controlat prin dulapuri si pe sub pat!

Sursa: http://nemirabooks.ro