Ursula K. Le Guin, Lumea lui Rocannon

Romanele scriitoarei Ursula K. Le Guin fac parte, in mare masura, din doua serii: ciclul Earthsea (serie fantasy, care a inceput sa fie publicata si la noi) si ciclul Hain, din care au fost publicate in limba romana: “Lumea lui Rocannon“, “Mana stanga a intunericului”, “Deposedatii”, “Lumii ii spuneau padure” , majoritatea la editura Nemira.

Hain este o planeta ai carei locuitori au colonizat cu milioane de ani in urma o mare parte a universului, inclusiv Pamantul. Apoi civilizatia Hain a decazut, fostele colonii uitand originea lor comuna. Una din temele seriei este efortul stabilirii unei noi civilizatii la scara galactica, numita Liga Lumilor sau Ecumenul. Exista doua mijloace de comunicare intre planetele Ligii: calatoriile interstelare cu viteze apropiate de cea a luminii (NAFAL-”Near As Fast As Light”), calatorii ce dureaza ani pentru observatorii din afara navei dar numai cateva saptamani pentru cei din interior, si comunicarea instantanee prin intermediul unui dispozitiv numit Ansiblu. Ideea unui astfel de dispozitiv este o tema comuna a literaturii SF. Nu stiu daca la origine i-a apartinut Ursulei, totusi termenul de ansiblu (derivat probabil din “answerable”) apare pentru prima data in romanul “Lumea lui Rocannon” (1966), si este imprumutat apoi de alti scriitori, ca Orson Scott Card sau Vernor Vinge.

“Lumea lui Rocannon” este dezvoltata dintr-o povestire aparuta initial in 1964, numita “Semley’s Necklace”(“Colierul”). Un fel de “Tinerete fara batranete” de-a lor, in care o printesa porneste in cautarea fabulosului colier al stramosilor sai, calatoreste cu o nava intestelara si reuseste sa recupereze bijuteria dintr-un fel de muzeu. Dar la intoarcere, desi lipsise doar cateva zile in timpul ei, isi gaseste fiica deja adulta, si sotul mort.

Pe aceasta planeta primitiva, numita Fomahault II, un etnolog, Rocannon, cel care ii inapoiase colierul printesei Semely, studiaza tipurile de specii inteligente, in vederea primirii lor in Liga Lumilor. Exista doua specii: Prima, “Liuar”, este formata din lorzi razboinici care au dezvoltat o civilizatie feudal-eroica aflata undeva in epoca bronzului. Sunt impartiti in doua pseudorase, stapani si servitori. Cealalta specie care populeaza planeta pare mult mai inteligenta, are abilitati telepatice si este impartita la randul ei in doua civilizatii: una diurna, Fiia (niste pitici care mi-au amintit de hobbitii lui Tolkien), si alta nocturna, Argilienii, cu care oamenii veniti din stele au stabilit primele contacte.

Intriga este declansata in momentul in care Rocannon isi pierde intreaga echipa, nava si, odata cu ea, sistemul de comunicatii cu exteriorul, in urma unui atac al unei armate de pe planeta rebela Faraday. Subiectul romanului este mai degraba fantasy (unii ar spune chiar heroic fantasy) decat SF: o aventura  in care Rocannon, impreuna cu tovarasii sai inarmati cu spade, ce amintesc de Conan Barbarul, calaresc niste feline fabuloase cu aripi (numite de autoare “windsteed”, termen tradus destul de inspirat – zic eu – prin  “vantelegari”), se razboiesc cu alti lorzi renegati, cuceresc fortarete, in incercarea de a ajunge la baza rebelilor si a o distruge. Calatoria se dovedeste a fi una initiatica, pe parcursul ei personalitatea lui Rocannon se schimba, devine tot mai atasat de cultura planetei, ceea ce-l determina sa ramana  pentru o vreme, sau pentru toata viata, printre fiintele pe care le studiaza.

Dincolo de aventura fantastica, romanul poate fi citit pe un plan superior, al eroului civilizator, care, odata cu trecerea timpului, devine subiect de mit. Romanul incepe astfel: “Cum se poate desparti legenda de realitate in lumile aliate la atatia ani departare? (…)Planete fara istorie, unde trecutul constituie substanta mitului, iar un explorator, revenind dupa cativa ani, constata ca propriile lui fapte au devenit actiunile unei divinitati?” si se sfarseste cu urmatoarele cuvinte: “Cei din Breygna isi jelisera Lordul, iar vaduva lui, inalta si balaie, purtand in jurul gatului o nestemata mare, vinetie, i-a primit pe cei care venisera dupa el. Astfel incat n-a stiut niciodata ca Liga daduse planetei numele sau.”

Sursa: http://nemirabooks.ro