Roz – de la Palatul Roznovanu, dar şi de la viitorul Iaşului

 Dorian OBREJA

După 1990, a urmat o perioadă destul de îndelungată, în care Iaşul cumva a stagnat sau chiar involuat, mulţumindu-se cumva doar cu statutul de „capitală istorică” a ţării, dar fiind întrecut la multe capitole însemnate de către alte oraşe, cu o populaţie mai mică şi, teoretic, şi cu mai mici şanse de dezvoltare.

Conform barometrului Eurostat, zona metropolitană Iaşi, cu o populaţie de peste 510.000 locuitori, este a doua ca mărime din România (după Bucureşti), deci cu un potenţial foarte mare. Cu toate acestea, potrivit datelor existente, în 2021, de exemplu, întreg judeţul s-a clasat pe locul 14 pe ţară, la capitolul cifră totală de afaceri (înregistrându-se puţin peste 7,5 miliarde euro) ; în 2020, PIB-ul ieşean pe cap de ieşean era de 9.143 euro (spre comparaţie cu al unui bucureştean – 28.435 euro, sau clujean – 15.801 euro), iar judeţul, în ansamblu, producea doar 3 la sută din PIB-ul naţional, situându-se pe locul 6. Cel mai bogat judeţ din Moldova, Iaşul abia avea 45 la sută din media UE, dar nu se afla între primele 15 judeţe din ţară. Pe cale de consecinţă, Iaşul se poziţiona pe locul 14 la capitolul nivel de trai, şi, ceva mai bine, pe locul 11, după numărul de autovehicule înmatriculate.

Rămâne, prioritar şi urgent, să se atragă investitori şi să se realizeze obiective importante, care să genereze creşterea cifrei de afaceri, a PIB şi a nivelului de trai. Mă refer, îndeosebi, la investitori străini ; deocamdată, Iaşul are doar aproximativ 4.000 de societăţi cu participare străină la capital (ceea ce îl situează pe locul 12 la nivel naţional). Şi încă un lucru : de mai bine de un deceniu, s-a pus accent, din varii interese, pe edificarea unor clădiri de locuit sau pentru birouri ; dar cred că este mai presant să se realizeze cele în care se produce...

În ciuda cifrelor şi procentelor de mai sus, care, pe ansamblu, nu ar creiona o imagine aşa cum ar fi de dorit, dacă urmărim dinamica ultimilor ani, se poate constata, cu obiectivitate, tendinţa de îmbunătăţire a situaţiei, în primul rând datorită implicării tot mai active şi constante a celor aleşi şi numiţi, începând cu preşedintele CJ şi primarul Iaşului. Tot mai des au loc consultări cu cetăţenii şi specialiştii, se întocmesc planuri şi proiecte pe diferite perioade de timp, şi, mai ales, se depun eforturi susţinute pentru atragerea de fonduri din diferite surse.

În acelaşi timp, de apreciat, s-au materializat sau sunt în curs proiecte de sprijinire a unor categorii defavorizate, dar şi de accentuare a protecţiei mediului (Iaşul rămânând cel mai poluat oraş din ţară).

Aş aminti aici programul vizând susţinerea gratuităţilor pentru transportul public în cazul pensionarilor de peste 65 de ani, cu venituri mici (de care beneficiază peste 40.000 de ieşeni), sau aderarea, din iunie, la programul „vinerea verde” - prin intermediul căruia în ziua amintită oricine putea circula gratuit, 800.000 de călători optând pentru această oportunitate doar în primele 5 săptămâni – ce este de dorit să continue şi în anii ce vin. De la 1 ianuarie 2023, toţi locuitorii Zonei Metropolitane pot beneficia de transportul în comun, la preţuri accesibile.

În fine – atât mai permite spaţiul, dar promit să revin -, Primăria ieşeană a avut în vedere şi tinerii aflaţi în situaţii de risc, atrăgând 14 milioane de euro pentru construirea unor locuinţe („verzi”!) destinate acestora.

Ca ieşean, dar şi ca jurnalist dedicat oraşului, îmi doresc, pe viitor, cât mai multe ocazii de a consemna progresele făcute la Iaşi!