Televiziunea şi radioul publice independente? Nu! Politizate? Daaaa!

 

Dorian OBREJA

Prolog 1

În urmă cu 6 ani (asta ca să nu derulez istoria începând de la...48, sau, mai exact, de prin 90), European Broadcasting Union a precizat că „împărtăşeşte îngrijorările faţă de TVR şi că o televiziune publică independentă este indispensabilă”.

Prolog 2

În urmă cu doi ani, „Reporteri fără frontiere” publica topul libertăţii presei în lume pe 2019; ţara noastră ocupa o poziţie nu tocmai onorabilă, şi anume 47, în cădere cu trei locuri faţă de anul anterior.  

Prolog 3

În noiembrie anul trecut, Parlamentul European îşi exprima îngrijorarea asupra criticilor şi pluralismului din presa românească, ceea ce semnifica tot atâtea atentate la libertatea ei. Se constata că aceasta s-a deteriorat, că jurnaliştii sunt hărţuiţi şi atacaţi, îndeosebi de către politicieni, şi se cerea Comisiei Europene să evalueze nivelul de interferenţă al guvernelor în media. La rândul ei, ultima instituţie menţionată sublinia că „independența politică și autonomia editorială a presei autohtone sunt afectate în proporție de peste 90%, dar mass-media finanțată de la bugetul public, cum sunt radioul și televiziunea publice sau Agerpres, se află într-o situație și mai grea, pentru că independența lor se află sub un risc de aproape 100%”. Aduc aminte că TVR a schimbat 17 şefi în 30 de ani; SRR, numai 9...

Actul I

Imediat după Anul Nou, un jurnalist îşi titra textul „dinspre TVR vine miros de friptură”. Traducerea expresiei însemna că, de fapt, se dorea schimbarea conducerii instituţiei.

Actul II

Acelaşi jurnalist este invitat, după mai puţin de o lună, aproape o oră, la televiziunea publică, criticând în termeni duri coaliţia de la guvernare, executivul, precum şi locatarul principal de la Cotroceni.

Actul III

Mai trec două săptămâni şi cel de al treilea om ca putere din ţara noastră (teoretic, căci, practic, e a doilea, personajul plasat în fruntea primei camere parlamentare fiind de decor şi aducând aminte de Roberta Anastase...) anunţă, sec, faptul că „schimbarea şefilor TVR şi a Radioului public, precum şi a Avocatului Poporului este o prioritate pentru coaliţie (...) situaţia trebuind tranşată în următoarele două săptămâni”. Ludovic Orban a dezvăluit şi scenariul ce urmează să fie pus în aplicare: comisiile de cultură trebuie să se pronunţe asupra rapoartelor de activitate ale TVR şi SRR până pe 1 martie, aşa încât acestea să fie supuse votului plenului şi respinse (deci decizia e deja luată!!!). Conform legii, rapoartele fiind respinse, conducerile sunt demise. Şi înlocuite cu oameni noi, de-ai „noştri”. Potrivit negocierilor, TVR ar urma să fie condusă de cineva propus de PNL, iar SRR – de un personaj din partea USR-PLUS. Se şi vehiculează nume, în primul caz fiind în discuţie nume precum D.R. şi G.C. – care nu excelează prin profesionalism jurnalistic, dar sunt bine ancoraţi politic. Sper să nu se întâmple ca la schimbarea conducerilor celor două instituţii din 1997, când s-au înregistrat momente halucinante de totalitarism...

Instituţii media publice independente sunt, deocamdată, un vis (ar trebui, mai întâi, să nu fie finanţate de guverne), dar măcar la echidistanţă tot am avea dreptul să sperăm.

Cât despre chestiunea legată de schimbarea Avocatului Poporului, ea va face obiectul unor alte rânduri.