Biserica Barnovschi - GALERIE FOTO

 Campanie de informare derulată de Centrul de Pelerinaj „Sfânta Parascheva” şi cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”: Redescoperiţi bisericile şi mănăstirile din Arhiepiscopia Iaşilor, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei!

 Biserica cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (15 august) şi Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana (9 septembrie), cunoscută îndeosebi sub numele de Biserica Barnovschi, este situată în Iaşi, pe stradă Ghica Vodă nr. 26, aproape de Palatul Culturii.
Zidirea ei s-a început în anul 1627 şi, deşi nu era terminată, ctitorul ei – domnitorul Miron Barnovschi a închinat-o „la sfânta şi marea cetate a Ierusalimului”. Lăcaşul a fost cunoscut că reşedinţă oficială a patriarhilor din orientul ortodox în trecere prin Moldova. În plus, în chiliile lui a funcţionat o şcoală cu caracter enciclopedic, în limba greacă
Chiliile şi celelalte construcţii edificate în timpul domniei lui Barnovschi au dispărut cu timpul. Chiar şi Biserica a suferit transformări radicale, mai ales în perioada comunistă când, prin sistematizarea „Centrului Civic”, Biserica Barnovschi a fost expropriată de imobilele şi terenurile ei. Casele au fost demolate, iar în locul lor şi pe terenul în suprafaţă de 5.100 metri pătraţi au fost construite blocuri de locuit până în uşa Bisericii.
În urma acestei devastatoare acţiuni, structura de rezistenţă a bisericii, a turnului clopotniţă şi a beciurilor rămase au fost compromise. În cazul monumentului istoric s-au efectuat lucrări de consolidare între ani 1987-2012. Astăzi se mai observă stâlpii îngropaţi într-o zidire nouă. Bolţile vechi au dispărut, iar două din ferestrele pronaosului sunt zidite parţial. Naosul prezintă o construcţie specială, asemănătoare cu Mănăstirile Dragomirna şi Bârnova.
Recăderile arcurilor transversale de apus şi de răsărit ale naosului sunt aşezate excentric pe arcadele oarbe ce flanchează, în dreapta şi în stânga, absidele laterale. Faţada Bisericii Barnovschi este decorată, deasupra şi dedesubtul ferestrelor, cu un rând de ocniţe alungite. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis, sprijinit pe şase coloane de piatră. Pictura interioară a Bisericii datează din 1880. Pe mai mult de jumătate din suprafaţa interioară, pereţii nu au picturi, fiind tencuiţi şi văruiţi. Din zugrăveala din vechime nu s-a mai păstrat decât portretul ctitorului şi al mamei sale Elena – monahia Elisabeta.
Catapeteasma Bisericii datează din 1788 şi este confecţionată din lemn de tei. Ea cuprinde 40 de icoane pictate în culorile roşu, verde, negru şi maro. Cea mai veche icoană a bisericii este cea a Hramului „Adormirea Maicii Domnului”, pictată pe lemn în anul 1734 şi îmbrăcată, în anul 1806, în metal comun argintat, cu urme parţiale de aur suflat. Ne mai atrag atenţia icoana Sfântului Ioan Botezătorul şi icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana, cu Maica Domnului în braţe.
Separat de biserică, la o distantă de 50 de metri spre sud, se află Turnul Clopotniţă zidit din blocuri mari de piatră şi cărămidă, acoperit cu tablă zincată. Turnul are două nivele boltite, o scară şi o tainiţă. Aici se găsesc trei clopote: unul de 400 de kilograme, turnat în 1628 la Liov, altul de 300 de kilograme, precum şi un clopot mic, de 70 de kilograme. Lângă Turnul Clopotniţă, făcând corp comun cu el, prin fundaţie, se află beciurile fostei case egumeneşti. Deşi toate datele indică acest lucru, informaţia nu este încă oficială. Săpăturile arheologice din anul 1998 au dat la iveală o criptă boltită din cărămidă, amplasată în mijlocul naosului, sub pardoseală, conţinând oseminte, mai puţin craniul, ce se consideră că aparţin domnitorului Miron Barnovschi.