Legendele uitate ale Iaşului - GALERIE FOTO

1. Gangul repetenţilor

După cel de-al Doilea Război Mondial casa de pe bulevardul Carol I a devenit un sediu al Securităţii, unde erau torturaţi şi închişi cei care se opuneau regimului comunist. Mulţi dintre aceştia fiind studenţi, probabil de aici a pornit legenda care spune că oricine trece pe sub bolta imobilului va avea probleme.

 

 Clădirea la parterul căreia se află gangul repetenţilor a fost, pe rând, proprietatea mai multor familii nobile din Moldova, fiind, de altfel, şi locul unde a stat Regele Carol I în timpul vizitelor sale prin regiune.

2. Casa călăului

„Colos la trup, păgân de slut la faţă, cu o privire fioroasă de te bagă în friguri la cea dintâi căutătură”. Astfel l-a păstrat istoria în arhive pe ultimul călău al Iaşului, Gavil Ciobanu, zis şi Buzatu, din pricina chipului fioros. Fostul tâlhar „convertit” ulterior în călău se pare că şi-ar fi petrecut o parte din viaţă în conacul de pe Manta Roşie. În prezent, vecinii îşi mai amintesc poveşti cu fantome, dar acestea au doar darul de a speria copiii să nu intre în curtea plină de câini a clădirii ce aparţine companiei Fortus SA.

3. Catacombele de la Hotel Petersburg

Galeriile de sub fostul Hotel Petersburg se pare că ar fi făcut parte din vechile temniţe ale Palatului vechi, cuprins între zidurile Curţii Domneşti, ale căror galerii străpungeau pământul din spatele actualului Palat al Culturii, până spre Uliţa Mare, astăzi bulevardul Ştefan cel Mare.

Dispuse în prezent chiar în faţa Palatului Culturii, ascunse de o zonă verde, catacombele sunt mărginite de o placă de granit care anunţă turiştii cum că acolo „s-a desfăşurat în ziua de 27 martie/8 aprilie, Adunarea Populară a Revoluţionarilor din Moldova care au dat semnalul începerii revoluţiei burghezo-democratice din 1848 din Ţările Române”.

4. Podu Ros

Sunt doua legende urbane care încearca sa explice misterul denumirii cartierului Podu Ros. Prima vizeaza caracterul rau famat al locului. În trecut, se pare ca aici erau amplasate destul de multe localuri „de pierzanie”, bordeluri si birturi. Perdelele respectivelor stabilimente având culoarea rosie, astfel se pare ca ar fi aparut denumirea cartierului.

 Cea de-a doua legendă care încearcă să explice sorgintea numelui colorat al cartierului are un decurs mult mai sumbru. Conform unor istorici, în apropierea Bahluiului ar fi existat un loc în care erau executaţi boierii necredincioşi domnului. Apa râului se colora în roşu în fiecare zi de execuţie.

 

 5. Uriaşa

 

Una dintre legendele Iaşului este legată de statuia gigantică din cimitirul Eternitatea. „Uriaşa” se spune că ar fi fiica unui ieşean, ce suferea de gigantism, boală din cauza căreia tatăl său a şi împuşcat-o. O altă poveste în care „Uriaşa" este personaj principal spune că fata sufoca pe oricine strângea în braţe, drept pentru care a fost ucisă.

În prezent, proprietarul criptei familiei Rosetti şi al statuii tinerei fete este anticarul ieşean Dumitru Grumăzescu.

 

Gâtul, palmele şi rochia „Uriaşei” sunt «decorate» cu poveştile celor care au trecut prin faţa ei. Nume de cupluri cu cuvintele „iubire”, „sănătate”, „noroc”, „fericire”, „noroc în viaţă” arată că statuia a devenit în ultimii ani un loc de pelerinaj al tinerelor cupluri.