Înălțarea Domnului. Ziua Eroilor

 La 40 de zile după Paști, creștinii ortodocși sărbătoresc Înălțarea Domnului * este ziua in care oamenii ciocnesc din nou ouă roșii și în care salutul „Hristos a Înviat” se transformă în „Hristos S-a Înălțat” * această zi mai este cunoscută și drept Ispas * tradiția spune că Ispas era un cioban care s-a ascuns după pietre și a văzut Înălțarea Domnului, în același timp cu apostolii

În fiecare zi de joi din a şasea săptămână de după Paşte se sărbătoreşte Înălţarea Domnului, când sufletul lui Isus Hristos se ridică la cer. Se spune că la Înălţarea Domnului şi la ridicarea sufletelor morţilor la cer a asistat şi un personaj, Ispas, după cum este cunoscut. Devenit personaj mitic, Ispas a fost un om bun şi vesel, de aceea oamenii caută să fie bine dispuşi şi să nu-şi caute pricini de ziua lui. Ispas este prăznuit ca un adevărat sfânt şi este ales chiar şi patron al gospodăriilor. Ca la fiecare mare sărbătoare de peste an, şi de Ispas se săvârşesc tot felul de obiceiuri (se taie vârful cozilor la vitele cornute, spre exemplu) şi se fac unele sacrificii, de miei în special.

Paștile Cailor

În drumul lor spre cer, unele spirite ale morţilor se pot rătăci. Rămase pe pământ, se transformă în strigoi care fac lucruri rele. De aceea, în noaptea şi în ziua de Ispas se fac unele practici magice de apărare: se culeg şi sfinţesc flori, frunze şi ramuri de alun, nuc, leuştean şi paltin, care sunt bune la descântece. La munte, oamenii sună din buciume, iar în unele sate, fetele şi femeile se încing cu leuştean peste brâu. Ispasul este hotarul pentru semănatul plantelor, în special al porumbului. Tot acum se urcă boii la munte, la păşuni, şi se însemnează mieii, prin crestarea urechilor.

În vechime, sărbătoarea mai era cunoscută şi ca Paştile Cailor sau Joia Iepelor, când se credea că pentru un ceas şi pentru o singură dată pe an caii se săturau de păscut iarbă. În unele legende, caii sunt animale veşnic flămânde, aşa le-a hărăzit Maica Domnului să fie, pentru că tropotitul şi nechezatul lor ar fi deranjat-o în timpul naşterii lui Isus în iesle. Sărbătoarea a fost şi o zi a soroacelor, când trebuiau încheiate diferite înţelegeri. Şi pentru că spre deosebire de Sângiorz (23 aprilie) şi Sâmedru (26 octombrie) sărbătoarea are dată mobilă, care variază de la an la an, importanţa i s-a diminuat treptat, căpătând şi o conotaţie peiorativă. Aşa a apărut zicala „La Paştile Cailor”, adică de a-ţi onora o promisiune la o dată neştiută sau de a-ţi uita cuvântul dat.

De ziua Înălțării sunt legate foarte multe credințe, una dintre ele fiind că Cerul rămâne deschis între Paște și Înălțare, iar oamenii care mor în această perioadă ajung direct în Rai, fără să mai treacă prin Judecata de Apoi.
Ierburi de leac și ritualuri pentru spor
Potrivit credintei, Iisus ar fi avut legate de brâu frunze de nuc în ziua Înălțării, iar oamenii fac același lucru astăzi. De asemenea, în alte zone, credincioșii își bat corpul cu leustean pentru a se feri de boli și alte rele. Și vitele trebuie să fie bătute cu frunze de leuștean pentru a fi sănătoase și să nu se prindă vrăjile de ele.
Tot astăzi se culeg flori, frunze sau ramuri de paltin, nuc, alun sau leuștean pentru că ar avea puteri vindecatoare.
Frunzele de paltin sunt folosite de Înălțare și pentru a se împodobi mormintele, pentru ca morții să se odihnească în pace, iar strigoii să fugă din cimitire.
În alte zone, se taie puțin păr din vârful cozilor vitelor și se îngroapă într-un mușuroi de furnici, în timp ce oamenii spun „Să dea Dumnezeu să fie atâția miei și viței câte furnici sunt în acest furnicar”.
Pentru sporul casei, gospodinele trebuie să împartă căni cu lapte dulce, în care au fiert păsat. Bărbații agricultori știu că semănatul trebuie să se facă până în această zi fiindcă apoi nimic din ce se va pune în pământ nu va rodi.
Maura ANGHEL

Caseta 1

La Înălţarea Domnului încep şi iarmaroacele sau bâlciurile anuale, tradiţie foarte veche şi care s-a păstrat în multe localităţi din ţară. Iarmaroacele de Ispas mai sunt cunoscute şi drept iarmaroacele Moşilor, pentru că în vechime târgurile erau pline de străchini, ulcele şi linguri din lemn care vor fi date de pomană de gospodine la Moşii de Vară. Sărbătoarea este dedicată şi eroilor, în fiecare an ei fiind comemoraţi în ziua Înălţării Domnului.

Caseta 2

În popor se mai spune că pentru sporul casei nimic nu trebuie împrumutat de Ispas. Asta înseamnă că nici nu se dau bani cu împrumut, dar niciun obiect din casă nu trebuie dat vreunui cunoscut. Nu se dau, mai ales, chibrituri sau alte surse de foc deoarece se spune că membrii familiei vor avea inima rea ca focul. Nici sare nu este bine să se dea fiindcă altfel vacile nu vor mai da lapte gras.

 

 

Familia Coroianu s-a destrămat. Soția lui a plecat din cauza...

 

 

 

 

 

 Maura ANGHEL