Coarnele - comoara uitată a copilăriei

Coarnele - comoara uitată a copilăriei 

 

Cornul sau cornul european (Cornus mas) este o specie de plante nativă sudului Europei și sud-vestului Asiei. Crește în pădurile de foioase din zonele de deal și munte, dar îl întâlnim și ca plantă ornamentală, prin parcuri și grădini, pentru că florile au un aspect deosebit și înfloresc devreme.

Numele provine din cuvântul latin "cornus" care înseamnă pur și simplu corn și are legătură, cel mai probabil, cu rezistența și densitatea lemnului. Din lemnul de corn se fac cozi pentru unelte agricole, bastoane, bâte pentru ciobani iar în trecut, lemnul (nu doar extrem de dur, dar și foarte elastic) era folosit pentru arme; există și fluiere din corn, dar și obiecte de mobilier.

Este un arbust sau un copac mic de foioase, de talie medie spre mare, cu o înălțime de 5-12 m, cu ramuri maro închis și crengi verzui. Fructul este o boabă roșie alungită de 2 cm lungime și 1,5 cm în diametru, care conține o singură sămânță, au gust dulce-acrișor, astringent, asemănător puțin cireșelor.

Coarnele de pădure sunt o sursă bună de vitaminele A, B1, B2 și C. Ele conțin și magneziu, calciu, minerale, pectine, acizi grași, fier și tanin, substanțe nutritive esențiale pentru corecta funcționarea organismului.

Ele sunt ideale pentru diabetici, datorită indicelui glicemic foarte mic, dar și a faptului că poate ajuta la scăderea nivelului de zahăr din sânge.

Cantitatea de vitamina C din aceste fructe depășește pe cea din lămâi sau măceșe.
Fructele se culeg în perioada când sunt bine coapte (de obicei sfârșit de septembrie început de octombrie) și apoi se pun la uscat pentru a fi folosite în lunile de iarnă.

Coarnele smochinite, uscate, păstrează proprietățile benefice, toate mineralele, vitaminele și alte elemente active, o perioadă îndelungată de timp. Gustul lor este mai dulce după ce au stat la uscat, astfel pot fi consumate cu plăcere și de copii. Cantitatea de vitamine și minerale fac din astfel de fructe un medicament contra anemiei.

La un moment dat fructele erau păstrate în saramură și folosite ca măslinele.
O cantitate mică de ulei comestibil poate fi extrasă din semințe.
Semințele sunt prăjite, măcinate în pulbere și utilizate ca înlocuitor de cafea.
Frunzele pot fi folosite ca înlocuitor al ceaiului.

Cornus mas este, de asemenea, o componentă tradițională a băuturilor alcoolice folosită în mai multe ţări: în Azerbaidjan și Armenia, fructul este folosit pentru distilarea votcii, în Austria și Alpii germani este folosit pentru distilare – Dirndlbrand, în Albania și Bosnia și Herțegovina este distilat în Rakia, în Turcia și Iran se bea în mod tradițional într-o băutură rece numită kızılcık șerbeti, iar în România, fructele se folosesc la obținerea de cornată, o băutură alcoolică preparată din coarne fermentate cu zahăr și alcool .

De asemenea fructele sale aromate se pot folosi la prepararea gemurilor, peltelolor si compoturilor pentru iarnă.