Cum îmbătrânim în funcție de ceasurile biologice

Oamenii de știință au identificat că diferite organe sau sisteme îmbătrânesc în ritmuri diferite, în funcție de „ceasuri” biologice unice.
Oamenii de știință au suspectat de mult timp că vârsta noastră cronologică este o măsură înșelătoare. Ideea calculării „vârstei biologice”, o valoare care ar reflecta cu mai multă acuratețe starea noastră de sănătate și durata de viață, a apărut încă din anii 1960.
Dar pentru a calcula vârsta biologică, sunt necesare măsurători biologice. Studiile anterioare au generat estimări bazate pe alterări chimice ale ADN-ului nostru sau pe complementul de ARN și proteine din corpul nostru.
Cu toate acestea, evoluțiile recente, în care analizele din diferite domenii ale biologiei sunt combinate pentru o examinare mai aprofundată, au creat posibilitățile stabilirii vârstei noastre biologice.
Într-o nouă lucrare publicată în Cell Reports, cercetătorii din Shenzhen, în sud-estul Chinei, au dezvăluit complexitatea care stă la baza procesului de îmbătrânire.
Echipa a recrutat peste 4.000 de voluntari cu vârste cuprinse între 20 și 45 de ani, obținând date despre 403 caracteristici diferite, inclusiv componente legate de condiția fizică generală, caracteristici ale pielii, măsurători ale microbiomului intestinal.
„Majoritatea studiilor privind îmbătrânirea au fost efectuate pe populații mai în vârstă, cu o incidență ridicată a bolilor cronice. Deoarece procesul de îmbătrânire la adulții tineri și sănătoși este în mare parte necunoscut, iar unele studii au sugerat că schimbările legate de vârstă ar putea fi detectate la persoane de numai 20 de ani, am decis să ne concentrăm pe acest interval de vârstă”, spune co-autorul Brian Kennedy, de la Universitatea Națională din Singapore, potrivit TechnologyNetworks.
Importanța vârstei biologice
Multe caracteristici, cum ar fi grăsimea corporală, au variat foarte mult în funcție de sex, astfel încât datele au fost împărțite în grupuri de bărbați și femei. Cercetătorii au comparat apoi aceste măsurători ale vârstei biologice cu vârsta cronologică a voluntarilor, dezvăluind că, în timp ce variația vârstei cardiovasculare a unui individ putea fi explicată în mare măsură prin vârsta din certificatul de naștere, nu același lucru se putea spune despre vârsta ficatului sau a rinichilor, care variau foarte mult chiar și în cazul persoanelor cu aceeași vârstă cronologică.
Echipa a analizat apoi modul în care diferitele măsurători se asociază între ele, ceea ce a arătat că, deși majoritatea ceasurilor ticăie împreună, unele perechi de ceasuri erau mai strâns legate decât altele.
Valorile ar putea fi folosite pentru a arăta ce componentă conduce la un proces de îmbătrânire accelerat la anumite persoane.
De asemenea, ei au analizat date separate pentru a determina dacă „vârsta biologică” a sistemelor cardiovascular, hepatic și renal ar putea prezice mortalitatea. Echipa a arătat că o evaluare combinată a celor trei sisteme ar putea prezice mortalitatea mai bine decât orice altă măsurătoare.
În cele din urmă, echipa a analizat dacă măsurătorile biologice ale vârstei ar putea prezice longevitatea. În timp ce indicele de îmbătrânire a pielii a produs, în mod nesurprinzător, rezultate semnificative, alți parametri, spun autorii, nu au produs „predicții excepționale”. Acest lucru este cauzat, cel mai probabil, de impactul semnificativ al mediului asupra corpului nostru, care este mai greu de prezis din date pur biologice.
Cu toate acestea, rezultatele arată modurile unice în care timpul ne afectează pe fiecare dintre noi și oferă ceea ce autorii speră că ar putea fi informații practice pentru viitoarele servicii medicale.