Praguri de timp. Ziua în care trecutul șoptește viitorului

Doar câteva ore ne mai despart de pragul unde un an, cu toate poverile și darurile sale, își va încheia povestea. A fost un an deloc ușor, o oglindă întunecată a slăbiciunilor omenești, dar și o frescă a frumuseții care poate răzbate din cele mai neașteptate colțuri. Între tumultul fricțiunilor cotidiene și deciziile majore – cine ne vor fi primarii, cine ne va reprezenta în Parlament – am fost martori la căderea unor măști, la prăbușirea unor iluzii și la descoperirea unui adevăr adesea incomod.

Privind înapoi, mă simt cuprinsă de un amestec de nostalgie și recunoștință, căci anul care pleacă a fost martorul unei călătorii de neuitat.

A fost un an al încercărilor, dar și al curajului. Am văzut fricțiunile din jurul nostru, deciziile luate în grabă sau cu multă chibzuință, dar și greșelile care ne-au costat scump, ca indivizi și ca societate. În mijlocul acestor realități, am învățat să descopăr și frumusețea acolo unde părea greu de găsit.

Am scris și am citit despre oameni care au știut să mintă frumos, dar și despre cei care au furat cu o iscusință ce părea fără margini. Cifrele, în loc să fie doar statistici, deveniseră simboluri ale lăcomiei. Și totuși, printre umbrele adânci ale acestui an, am văzut și raze de lumină care au pătruns sufletul.

Am fost mândri de olimpicii noștri, de artiștii români care au cucerit scene internaționale, de profesioniștii care și-au făcut meseria cu o probitate ce rămâne rară. În mijlocul acestei mări de contrast, am trăit pierderi și regăsiri. Am fost martora despărțirii de oameni dragi și am simțit greutatea unei goliciuni pe care doar amintirile o mai pot umple. Am fost acolo când alții au avut nevoie, fie cu un gest, fie cu un cuvânt, și am înțeles că sufletul, oricât de încercat, rămâne cel mai prețios bun al nostru.

Am avut norocul să împart această călătorie cu oameni extraordinari. Parteneriatele pe care le-am clădit împreună nu au fost doar simple relații de afaceri; ele au devenit punți solide către un viitor mai bun. Am lucrat cot la cot cu oameni care împărtășesc aceeași viziune, același respect pentru detalii și aceleași principii care pun întotdeauna calitatea și etica înaintea câștigului imediat. Fiecare proiect, fiecare succes – mare sau mic – a fost rezultatul unei munci de echipă, a unei legături bazate pe încredere și respect reciproc.

Am avut privilegiul de a colabora cu minți strălucite, de a construi împreună lucruri ce rezistă timpului. Alături de acești oameni – parteneri, colegi, colaboratori – am descoperit că adevărata valoare a muncii nu constă doar în rezultate, ci în relațiile și amintirile pe care le creăm în drumul nostru.

Mă gândesc la cei care au fost alături de mine nu doar în momentele bune, ci și în cele dificile. Cei care, prin gesturi mici, printr-un sfat sau doar prin prezența lor, au făcut povara mai ușoară și succesul mai dulce. Împreună, am crescut, am învățat, am înfruntat obstacole și ne-am bucurat de fiecare reușită, oricât de mică.

2024 a fost un an în care am pierdut și am câștigat. Am pierdut oameni dragi, iar despărțirile au lăsat în urmă o tăcere care mă îndeamnă la reflecție. Dar am și câștigat – experiențe, lecții, momente care mi-au reamintit că, oricât de greu ar fi, sufletul rămâne cel mai prețios dar.

 Meseria mea a fost, și de această dată, un refugiu și un prilej de bucurie. În fiecare rând scris, în fiecare poveste relatată, am regăsit puterea de a înțelege mai bine lumea din jur și de a mă conecta cu ea. Și cum să nu fiu recunoscătoare când această muncă, acest dar al cuvintelor, m-a adus în mijlocul unei echipe care, prin dăruire, a construit ceva ce depășește granițele timpului: peste 10.000 de ediții tipărite ale Evenimentului Regional al Moldovei. Fiecare pagină a fost un capitol dintr-o istorie vie, scrisă cu trudă și pasiune, o mărturie a zeci de ani de curaj și dedicare.

Mă uit în urmă și simt o nostalgie caldă pentru toate momentele care, chiar și prin imperfecțiunea lor, mi-au adus frumusețe în viață. Dar privesc și înainte, spre un 2025 care sper să fie mai mult decât o simplă continuare – să fie o renaștere, un timp al redefinirii și al revenirii către esențial.

Îmi doresc pentru noi toți ca anul ce vine să fie o chemare spre bine, o inspirație de a ne îngriji mai mult de sufletul nostru și de ceea ce lăsăm în urmă. Să ne amintim că gesturile mici – un zâmbet, o îmbrățișare, o mână întinsă – pot să aducă lumină chiar și în cele mai întunecate colțuri.

Îmi doresc ca fiecare dintre noi să găsească timp pentru sine, pentru cei dragi și pentru ceea ce contează cu adevărat. Îmi doresc ca 2025 să fie un an al redefinirii, al noilor începuturi, al curajului de a visa și de a construi. Să fim mai buni, mai îngăduitori, mai conectați la ceea ce ne face cu adevărat fericiți.

La mulți ani! Nu doar o urare festivă, ci o dorință sinceră ca anul ce vine să ne găsească mai buni, mai senini, mai împăcați cu noi înșine. Să ne fie 2025 anul în care să nu uităm să iubim, să construim și să sperăm.

La mulți ani! Cu gânduri curate, cu speranța că împreună putem face din fiecare zi o poveste care merită spusă mai departe.

Maura ANGHEL