Povestea Rusaliilor

 La 50 de zile după Paşte, creştinii ortodocşi prăznuiesc Rusaliile sau Pogorârea Sfântului Duh. Este o zi bogată în tradiţii ce trebuie respectate cu sfinţenie, ca să nu ne pedepsească Rusaliile, cunoscute drept Iele.

Se spune că în cea de-a opta duminică după Paşti, pe când Apostolii şi alţi ucenici ai Domnului Iisus Hristos se rugau împreună, a pogorât peste ei Duhul Sfânt, sub forma unor „limbi de foc despicate”. Apostolii au început să vorbească în limbile tuturor neamurilor, iar pelerinii veniţi la Ierusalim au fost uimiţi să îi audă pe aceşti pescari neinstruiţi rostind rugăciuni către Domnul în limbile ţărilor lor de departe. De aceea, Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, sau Rusaliile, e considerată ziua de naştere a Bisericii creştine. Povestea spune că Rusaliile sunt fiinţe fantastice care umblă prin văzduh şi-i pedepsesc pe cei ce nu le respectă sărbătoarea. Credincioşii duc la biserică ramuri verzi de nuc sau de tei, plante despre care se crede că alungă spiritele rele. Păstrate peste vară, rămurelele apără ogorul şi gospodăria de furtunile şi grindina ce s-ar putea abate asupra lor.

Moşii de vară

Foarte importantă este şi ziua ce precede Rusaliile, cunoscută drept Moşii de vară, unul dintre cele mai importante momente ale cultului morţilor. Se spune că sufletele morţilor, după ce au părăsit mormintele în Joia Mare şi au zburat timp de 50 de zile, se întorc în lumea din adâncuri în sâmbăta Rusaliilor. Pentru ca această reîntoarcere să aibă loc fără incidente, oamenii împodobeau gospodăriile şi mormintele cu ramuri de tei şi făceau pomeni fastuoase, practici ce se păstrează şi astăzi.

De Rusalii se dau de pomană vase de lut sau din porţelan, căni, străchini şi vase de lemn împodobite cu flori şi umplute cu lapte, vin sau apă. La tortiţă se agaţă cireşe.

Rusaliile sunt cunoscute drept iele sau împărătesele văzduhului. Erau respectate, dar nu îndrăgite pentru că aduceau tot felul de boli. Se spune că Rusaliile umblă îmbrăcate în alb, dansează în văzduh şi caută hotare neumblate. Locurile unde au dansat rămân arse şi neroditoare. Se spune că uneori ielele răpesc câte un tânăr frumos ca să danseze cu ele. Când este eliberat, el nu are voie să spună nimic, altfel va muri. Despre iele se spune să sunt tinere, frumoase şi petrecăreţe. La sărbătoarea lor dansează în poieni fermecate, iar cine le vede va orbi ori va înnebuni. Cei „luaţi din Rusalii” sau „apucaţi de iele”, pentru că au spus că le-au văzut sau auzit nu se vindecau decât descântaţi sau jucaţi în căluş.

Rusaliile sunt fiicele lui Rusalim împărat. Se spune că într-o zi ele au găsit un izvor în care erau oglindite toate lucrurile pământeşti. Au luat apă într-un clondir şi i-au dat calului împăratului să bea. Calului i-au crescut aripi şi aşa s-a născut legenda calului năzdrăvan şi înaripat. Fetele au băut apoi şi ele din acea apă şi au prins puteri magice.