Tradiții la sărbătoarea Izvorul Tămădurii. Ziua în care vom afla cât vom mai avea de trăit

 

 

Numele de Izvorul Tămăduirii vine de la mai multe minuni care s-ar fi întâmplat lângă un izvor din apropierea Constantinopolului. Se spune că Leon, înainte să devina împărat, se plimba printr-o pădure de lângă Constantinopol. La un moment dat a întâlnit un orb care i-a cerut să-i dea apă și să-l ducă în cetate. În timp ce căuta un izvor, Leon a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: „Nu este nevoie să te ostenești căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure, ia cu mâinile apă tulbure, potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați”. Leon a ascultat și a găsit un izvor din care i-a dat orbului să bea, apoi i-a spălat fața, iar omul a început să vadă din nou. Când a ajuns împărat, Leon a construit o biserica lângă izvor, iar minunile au continuat să apară. De pildă, împăratul Iustinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor, iar în semn de mulțumire a ridicat o biserică și mai mare, care a fost dărâmată în 1453 de turci. Și în prezent oamenii care merg la Istanbul se închină în biserica Izvorului Tămăduirii, în al carei subsol se găsește izvorul cu apa vindecătoare.

Tradiții la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii

În aceasta zi, credincioșii merg la biserică pentru sfințirea apei, cunoscută sub numele de Aghaasmă Mica. Preotul care sfințește această apă spune „Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvântează moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta păzește pe poporul Tău”. Tradiția spune că această apă sfințită se alungă duhurile rele. Cu aghiasmă mică se udă vitele pentru a fi ferite de boli și pentru a avea putere la muncile agricole. Se stropesc grădinile și livezile pentru a avea recoltă bogată. Potrivit tradiției, de Izvorul Tămăduirii nu se face treabă în casa pentru ca oamenii să își asigure un loc în Rai. Din bătrâni se spune că cine face treabă în această zi se va îmbolnăvi grav și va muri. Mai mult, nu se țese nimic, pentru că altfel acel material nu putea fi purtat nici măcar de morți, care altfel  nu vor putea fi primiti pe cealaltă lume. Se mai spune din bătrâni că în această zi poți afla cât mai ai de trăit. Se așază o cană de apă sub un nuc sau sub un soc și, după câteva ore, dacă găsești pământ pe fundul cănii, înseamnă că nu mai ai mult de trăit. În unele zone din țară există un obicei numit Fântânița - acum se construiesc sau se curăța fântânile, crezându-se că în acest fel nu vor seca niciodată.

Maura ANGHEL