„Ceea ce vedem e doar un început de austeritate”
Dimensiune font:
* dialog cu prof.univ.dr. Andrei Ștefan Neștian, directorul Departamentului de Management, Marketing și Administrarea Afacerilor al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
- Domnule profesor, cum evaluați impactul măsurilor de austeritate asupra performanței organizațiilor publice și private din România? Există modalități prin care managerii pot atenua efectele negative?
- Impactul va fi selectiv, la fel ca măsurile. Toate taxele noi sau mărite și toate scutirile retrase vor duce la costuri mai mari în domeniile economice afectate, generând prețuri în lei mai mari. Asta va însemna prețuri mai mari la consumatorul final, cu un ușor efect inflaționist, și scăderea competitivității externe, dacă și cursul leului va fi ținut strâns de BNR, ca până acum. Deci, vor rezulta potențiale exporturi mai mici. Firmele care sunt în industrii bazate pe exploatarea intensă a unor resurse, cu marje de profit mici, vor suferi, pentru că taxele mai mari, modificate de pe o zi pe alta, cuplate cu salariul minim legal în creștere și eliminarea unor facilități fiscale sunt o rețetă pentru dificultăți financiare, insolvență sau faliment. Firmele din HoReCa, din construcții și agricultură vor avea probleme de acest tip. Soluția lor favorită va fi creșterea prețurilor, pentru că ele acționează și concurează preponderent local. În IT&C e posibil să se piardă contracte externe, pentru că prețurile sunt globale. Vor fi firme care își vor reduce afacerile în România și le vor muta în alte țări, unde va fi mai bine ca taxare pentru ele. Vor dispărea astfel unele locuri de muncă în România. Managerii din IT vor trebui să reducă din cheltuielile uneori extragavante pentru starea de bine a angajaților și pentru recompensele non-financiare.
În administrația publică, reacția la austeritate va fi în principal sub formă de proteste, greve și limitări a aplicării măsurilor de eficientizare propuse. Oamenii de acolo vor resimți măsurile ca restrângeri ale unor drepturi anterior câștigate și vor considera că sunt preferabile reducerile unor consumuri decât diminuarea unor drepturi salariale sau a unor locuri de muncă. Serviciile publice sunt unice, echivalente unor monopoluri, prin natura lor, deci, fiecare angajat de acolo știe că poate pune în pericol funcționarea unui serviciu dacă face grevă sau se opune unei măsuri. De aceea, acolo va fi foarte greu să se obțină eficientizări, dacă nu va fi o justificare bine fundamentată, dublată de o presiune guvernamentală sau publică.
- Credeți că Ordonanța „Trenuleț” va influența strategiile de management al resurselor umane în organizațiile universitare?
- Rămâne de văzut dacă angajările din universități nu vor fi de fapt excluse din zona de impact a acestei ordonanțe. Normal așa ar trebui să fie, pentru că numărul de posturi dintr-o universitate nu afectează bugetul național, așa cum se întâmplă când vorbim de numărul de posturi din administrația publică.
„Pentru anul viitor ne putem aștepta la un buget minimal și pentru cercetare și pentru educație”
- În ce măsură credeți că măsurile de austeritate vor afecta calitatea proceselor educaționale și de cercetare din universități?
- După actuala ordonanță, înghețarea salariilor va genera o demotivare a profesorilor și cercetătorilor, cu efecte vizibile în ceva mai mult timp, de exemplu în pozițiile universităților românești din clasamentele internaționale. Însă, pe lângă aceasta, pentru anul viitor ne putem aștepta la un buget minimal și pentru cercetare și pentru educație.
- Cum pot organizațiile să își mențină standardele de calitate în condițiile reducerilor financiare impuse de guvern?
- Ceea ce vedem e doar un început de austeritate. Deficitul trebuie sa scadă, iar planul Guvernului este să reducă deficitul la 3% din PIB în următorii 7 ani, deci, vor mai urma alte măsuri de aceeași natură. În instituțiile publice trebuie pornite demersuri de eficientizare, care să mențină calitatea cu consumuri de resurse mai mici: mai puține ore de muncă pe un tip de activitate, mai puțini angajați, mai puține documente, mai puține aprobări, consumuri materiale mai mici, timp mai redus de realizare a unui serviciu etc. Asta înseamnă procese mai suple, eliminarea muncii inutile – de tip birocrație făcută pentru altă birocrație – eliminarea altor forme de risipă și, obligatoriu, digitalizarea unor procese.
- Ce rol ar putea avea programele de consultanță și cercetare în management în sprijinirea instituțiilor afectate de măsurile de austeritate?
- Ecartul între practicile manageriale din firmele cele mai competitive și instituțiile publice este foarte mare. De aceea, transferul de competențe prin consultanță sau cercetare, dintr-o parte în alta, poate avea un impact mare. Întrebarea este dacă va fi o deschidere reală către asta: să accepți că poți face ceva mai bine, dacă lași pe alții să te învețe, și, mai apoi, chiar să aplici ce ai fost învățat. Să luăm, de exemplu, sistemele LEAN SIX SIGMA din firme, care aduc rezultatele unei activități într-o marjă foarte mică de erori sau defecte, minimizând și consumurile. Dacă există vreo instituție publică, regie autonomonă sau companie de stat în care să fie utilizate parțial practici de acest tip, ea este o mare excepție! Ar fi utile tehnici manageriale din Lean management și Six Sigma în instituțiile publice? Desigur! Să mai luăm un exemplu: normarea muncii. Cine și cum face normarea muncii în instituțiile publice, pentru a stabili numărul de posturi? Sunt datele și analizele respective supuse unor auditări obiective, externe, la fel cum activitatea contabilă a unei firme cotate la bursă este auditată de experți externi? Se folosește în decizii un indicator realist de tip „normă de servire”: la câți cetățeni este necesar un anumit tip de serviciu public? Dacă s-a digitalizat undeva un serviciu public, a devenit totul mai usor pentru cetățeni. Dar, câte locuri de muncă din acel departament sau instituție au fost reduse, pentru că nu se mai face un serviciu de relaționare față în față, ci cetățenii lucrează singuri, pe o platforma automată? Un ultim exemplu: achizițiile publice. Firmele reduc costurile lor de achiziții optimizând lanțuri întregi de aprovizionare, pe o logica de tip Supply Chain Management. Ar putea fi schimbat ceva după această logică în procedurile de achiziții publice?
„Principala lecție este că nu trebuia să lăsăm deficitul să ajungă atât de mare”
- Ce lecții putem învăța din experiențele anterioare ale organizațiilor care au gestionat crize economice și care pot fi aplicate acum?
- În primul rând, nevoia de reducere a cheltuielilor statului este absolut reală, măsuri fiind obligatoriu de adoptat. Însă, lecțiile trecutului recomandă un echilibru dinamic fragil: în ce ritm putem face eficientizări ale unor sisteme publice, prin ce fel de reforme funcționale, pentru a păstra calitatea serviciilor oferite? De aceea, reducerea acestui deficit imens nu poate fi făcută repede, însă va trebui făcută, pentru că deficitul alimentează un alt bulgăre periculos: datoria externă.
Statul are două soluții pentru acoperirea deficitului: împrumuturile și emiterea suplimentară, neacoperită, de monedă națională. Emiterea de monedă este inflaționistă și nu sunt informații publice că ar fi folosită. În schimb, e vizibil cât de mult se împrumută Statul.
Guvernul îşi acoperă astfel rapid deficitul, dar, pentru că trebuie plătită dobânda la datorii, o mare parte a veniturilor fiscale viitoare vor fi utilizate tocmai pentru serviciul datoriei şi nu pentru finanţarea bunurilor şi serviciilor publice viitoare.
Dacă anul acesta avem 8,5% din PIB deficit, înseamnă că Guvernul se va împrumuta cu echivalentul a 8,5% din PIB. Anul viitor reducem la 7,5% și ne împrumutăm cu încă 7,5% din PIB, apoi cu 7, cu 6, cu 5 etc. Datoria publică va crește la valori nesustenabile dacă nu ne mișcăm suficient de repede, iar austeritatea din acest an trebuie urmată de noi măsuri, mai drastice, în anii următori. Principala lecție este că nu trebuia să lăsăm deficitul să ajungă atât de mare. Când s-a încheiat criza COVID trebuiau luate măsuri mai drastice de menținere într-un palier rezonabil, sub 4 % din PIB. În anii următori reducerea cheltuielilor publice va necesita reducerea numărului de posturi de la stat, iar creșterile de taxe și impozite vor induce reducerea numărului de locuri de muncă în unele industrii.
O lectie importantă la nivel de țară este să întelegem că nu avem suficiente pârghii instituționale care să genereze limitări la nivelul puterilor tării pentru a împiedica Guvernul să mai împingă țara spre un astfel de dezechilibru financiar extrem periculos. Avem nevoie de limitări astfel încât Guvernul să nu mai poată decide să cheltuie cât vrea, indiferent dacă are sau nu are venituri acoperitoare. Avem nevoie de limitări ca Statul să nu mai crească cât vrea, în termeni de taxe impuse, de buget sau de număr de angajați. Avem nevoie de limitări ca Statul să nu se mai împrumute oricât vrea! Dacă nu le vom crea, integrându-le în jocul care generează echilibrul puterilor în stat, vom vedea în viitor deficite și mai mari, datorie publică și mai mare, număr de angajați la stat și mai mare, fiscalitate și mai împovărătoare.
„Perioadele dificile pentru organizații creează anxietate și demotivare”
- Credeți că măsurile de austeritate ar putea accelera digitalizarea și automatizarea în universități și alte organizații?
- Digitalizarea este o soluție foarte bună pentru a eficientiza o activitate, un proces, un serviciu care permite o astfel de transformare. Digitalizarea elimină o parte din munca unor operatori anterior implicați în relații umane directe, elimină procesări realizate de oameni prin înlocuirea lor parțială cu procesări automate, elimină consumuri fizice, elimină timpi de deplasare și de procesare a unor informații în formă fizică, adică plimbarea documentelor. Probleme sunt de a identifica repede care procese pot fi digitalizate la costuri accesibile și de a accepta reducerea numărului de locuri de muncă în urma digitalizării.
- Care sunt principalele recomandări pe care le-ați face liderilor organizaționali pentru a-și gestiona echipele și resursele în perioade de incertitudine economică?
- Perioadele dificile pentru organizații, fie ele instituții publice sau societăți comerciale, crează anxietate și demotivare. Principala nevoie a angajaților devine siguranța locului de muncă. Demersurile de căutare a unor soluții de eficientizare a activității sunt cele care reduc această anxietate, tocmai pentru că se întrevede în ele speranța unei soluții care să mențină lucrurile într-o zonă bună sau foarte bună. Când e greu, echipa trebuie mobilizată pentru a căuta soluții.
A consemnat Maura ANGHEL
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau