Au fost condamnaţi cei mai mari traficanţi de droguri din Iaşi

 * erau specializaţi pe heroină, procurorii DIICOT au dovedit nu mai puţin de 777 tranzacţii * scenariul după care acţionau poate sta oricând la baza unui film * în conversaţiile cu clienţii, vorbeau despre haine, umblau cu o rablă de maşină şi o făceau pe comercianţii de fier vechi

 Patru ani le-a trebuit procurorilor DIICOT pentru a strânge dovezile împotriva celor mai mari traficanţi de droguri care au activat vreodată pe raza municipiului Iaşi. E vorba de Ionel Nălbaru, Răzvan Călin (zis Jidanu) şi Eusebiu Bâdiliţă. Într-un interval de timp destul de scurt, cei trei au stabilit recordul livrărilor de narcotice. Investigatorii au reuşit să probeze 777 astfel de tranzacţii şi au estimat câştigul bandei la 152.000 lei. Ca detaliu, dosarul penal are zece volume…

Indivizii şi-au calculat foarte bine paşii, au fost foarte prudenţi, de aceea şi prinderea lor aşa de dificilă. Se aprovizionau doar din Bucureşti, de la dealerii din Ferentari, aduceau marfa la Iaşi cu o rablă de Skoda, ruginită şi vai de mama ei, camuflau drogurle printre mormanele de fiare vechi, nimeni, niciun poliţist nu s-ar fi gândit să caute pe-acolo.

La Iaşi, cei trei şi-au făcut două depozite în cartierul Metalurgie, unul într-un apartament de la etajul IV, altul într-un garaj, unde parcau şi rabla. În apartamentul închiriat, chipurile, făceau sindrofii. Nu zgomot, nu scandal, să nu-i reclame vecinii. Muzică la volum domol, dar suficient ca eventualii spioni să nu le audă conversaţiile.

 Haine şi papuci, în fapt heorină

Spre deosebire de alţi traficanţi, cei trei au ales o metodă total inedită de a-şi livra marfa. Niciunul dintre clienţi nu le-a călcat vreodată pragul. Tranzacţiile se făceau exclusiv la adresele indicate de către consumatori. Discuţiile privind comenzile, cantitate şi preţ, erau cifrate. Îi sunau pe muşterii şi le spuneau că au primit haine ultimul răcnet ori papuci de firmă. Aşa stabileau cantitţile şi preţurile.

Cu livrările, altă găselniţă. Umblau tot cu rabla de Skoda, aveau un megafon în care răcneau sistematic: „Fier vechi! Fier vechi cumpărăm!”. Clienţii ştiau, îşi pregăteau din timp câteva ruginături, se făcea imediat „tranzacţia”, vânzătorii de heroină nu riscau practic nimic. În caz de prindere în flagrant, aveau alibiul: „am cumpărat hârbul ăla de frigider/aragaz etc., crezi c-am stat să-l verificăm? E fier vechi!”.

 Traficanţii au fost prinşi în flagrant tocmai când încărcau maşina

De asta le-a şi mers atâta vreme. Ca de obicei în asemenea speţe, procurorii DIICOT au aflat rapit de îndeletnicirea lor. Dar nu izbuteau să strângă probe şi nici să-i prindă în flagrant. Doar contorizau tranazcaţiile. Cu toate că au infiltrat şase agenţi sub acoperire.

În cele din urmă, unul dintre investigatori a găsit depozitul din garaj, a izbutit să găsească o cheie potrivită, a găsit heroina, a făcut poze, apoi a organizat pânda. Traficanţii au fost prinşi în flagrant tocmai când încărcau maşina.

Procesul a durat puţin, doar opt luni, magistraţii au studiat cele zece dosare şi, chiar înainte de trecerea în noul an, au dat verdictul. Nălbaru şi Bâdiliţă, câte opt ani de închisoare, Călin ceva mai puţin, doar şase. Marcel FLUERARU