Epopeea Casei Zoller, aproape de final

 Imediat după restaurarea terminată în 2019, clădirea-monument istoric care este „Casa Zoller” a intrat şi în circuitul turistic al Iaşului. Amplasat în dreptul staţiei de tramvai „Elena Doamna”, imobilul atrage privirile trecătorilor prin contrastul puternic cu construcţiile din jur, acestea din urmă aflate, în continuare, în paragină. Drept urmare, „Casa Zoller” a câştigat popularitate în rândul ieşenilor, dar despre cel care i-a dat numele, industriaşul evreu Joseph Zoller, se ştiu foarte puţine. Cât despre importanţa şi rolul jucat de acesta în făurirea Iaşului interbelic...

Atunci când a cumpărat imobilul, în 2013, avocata Gianina Poroşnicu nu ştia mai nimic despre „Casa Zoller”. Doar că e monument istoric şi-i păcat să fie lăsat de izbelişte. Despre povestea construcţiei şi cele întâmplate acolo acum un secol, a aflat mai târziu. În puţinele momente libere dintre procese şi umblătura după actele şi aprobările necesare renovării edificiului. „Am aflat că Joseph Zoller a fost un om bogat, că avea o fabrică de bomboane, că avea un gust desăvârșit pentru artă, judecând după ce a lăsat în urmă. Am vrut să îi cunosc destinul. După multe căutări în arhive și discuții cu cei care iubesc istoria Iașului, tabloul a început să se întregească!”, povesteşte avocata.

Ea nu s-a pripit cu restaurarea casei, a preferat s-o facă temeinic, apelând la specialişti de primă mână, cum sunt istoricul Sorin Iftimi şi arhitectul Ionuţ Biciuşcă, pentru ca rezultatul final să respecte rigorile construcţiei iniţiale. A petrecut ore în şir studiind arhivele şi aşa a aflat că aici, în 1917, s-a făurit practic viitorul Iaşului interbelic. Lucrurile s-au petrecut în felul următor: Zoller l-a găzduit ani buni pe un anume Hubert de Belloy de Saint Lienard, marchiz francez şi căpitan de vas. Acesta era un apropiat al Reginei Maria şi în locuinţa închiriată au avut loc multe întâlniri decisive cu personalităţile momentului.

Procesul de restaurare s-a întins pe o perioadă de trei ani, încheindu-se în 2016, dar Gianina nu s-a oprit aici. Considera că mai are ceva foarte important de făcut în legătură cu subiectul. Identificarea mormântului industriaşului evreu şi găsirea eventualilor moştenitori încă în viaţă.

Un monument auster

Iarăşi navetă zilnică între dosare, arhive şi cimitir. A cerut sprijinul Comunităţii Evreieşti, l-a obţinut după care au urmat căutările la faţa locului. Au fost cinci etape, iar în după-amiaza de 26 februarie a sosit şi clipa cea mare: mormântul a fost identificat cu certitudine. Monumentul funerar e unul de o simplitate austeră, are deasupra doar o placă de marmură, fără niciun ornament, de aici şi dificultăţile întâlnite.

Gianina Poroşnicu nu se consideră chiar pasionată de istorie, deşi provine dintr-o familii cu asemenea tradiţii, tatăl ei fiind un cunoscut colecţionar de cărţi vechi şi de icoane, dar a fost fascinată de povestea fabricantului de bomboane. Acum, dorinţa ei cea mare este să restaureze mormântul, „e o chestie de suflet”. Marcel FLUERARU