Povestea care unește. Absolvenții ultimei promoții a Liceului Sanitar s-au reunit după 30 de ani

Într-o zi caldă de toamnă, parfumată cu mirosul frunzelor căzute și nostalgia amintirilor din tinerețe, ultima promoție a Liceului Sanitar s-a reunit după 30 de ani. Întrunirea a avut loc într-o atmosferă plină de emoție și bucurie. Cei care și-au început carierele medicale într-un liceu care, din păcate, nu mai există, și-au împărtășit poveștile, triumfurile și parcursurile lor în viață. „Sunt mândră că sunt absolventă a acestui liceu, care din păcate nu mai există, noi fiind ultima promoție. Cei care l-au absolvit au avut un cuvânt de spus în dezvoltarea sistemului medical. Eu am ajuns la acest liceu dintr-o dorința apărută în urma participării mele la un concurs care se numea pe atunci Micii sanitari. Eram cred în clasa a VII-a și eram atât de entuziasmată încât singura mea dorința era să ajung asistentă medicală, să ajut oamenii aflați în suferință și să fiu elevă în acest minunat liceu. Ce era de apreciat pe atunci era modul în care erai pregătit pentru noua profesie. După absolvire făceai obligatoriu un an de stagiu medical într-un spital, erai plătit după un pontaj făcut de asistenta șefă din secția în care lucrai. După acest an, toți dădeam un examen, iar în funcție de nota obținută ocupai posturile existente în județ. Era un lucru bun și astfel cadrele medicale erau foarte bine pregătite. Am avut parte de profesori de elita și medici care au știut să ne determine să învățăm și să ne placă nobila meserie pe care urma să o exercităm. Nu m-am oprit aici și am mers mai departe, bineînțeles parcurgând toate etapele dezvoltării mele profesionale, dar acei ani frumoși rămân pentru totdeauna într-un sertar al inimii noastre”, a mărturisit cu emoție Antonela Butnaru, o absolventă dedicată care a continuat să își construiască o carieră de succes în domeniul medical.

Un vis împlinit

Amintirile au curs într-un șir nesfârșit de povești, fiecare dintre ele marcând momente semnificative din viețile celor prezenți. „Pentru mine, să intru la Liceul Sanitar a fost un obiectiv atins. Am fost mulți candidați pe loc și a fost onorant pentru și familia mea să fiu mai bună decât foarte mulți dintre ei mai ales că intrasem fără nicio secundă de pregătire în privat, ci doar cu ceea ce învățasem de la profesorii foarte buni de la școală și cu determinarea mea. Perioada liceului a fost extrem de provocatoare. Aveam colegi noi, profesori cu o ținută morală deosebită, era o lume nouă și fascinantă. Abia așteptam să intru în stagiile obligatorii din spitale și să îmi dovedesc empatia și implicarea în ajutorarea pacienților suferinzi.  Lucrez de 30 de ani în același spital, Institutul de Boli Cardiovasculare, am grijă de inimile pacienților noștri. Trăiesc cu inima în fiecare zi. Am înființat și asociația Trăiește cu inima. Astfel îmi ajut și colegii din spital care întâmpină probleme de sănătate, dar și alți colegi din alte spitale. Sunt sigură că fără rigorile și valorile dragilor noștri dascăli nu aș fi fost persoana care sunt astăzi. Sunt un cadru medical dedicat, o colegă implicată sută la sută în problemele tuturor. Sunt președinta Sindicatului Sanitas - filiala IBCV. Sunt mamă, am o fiică, Radiana, care spune că sunt modelul ei în viață. De 25 de ani sunt soție pentru soțul meu și prietenă pentru oameni dragi mie. A fost extraordinar de emotionanță întâlnirea noastră, mai ales că ne-am revăzut și cu o parte dintre dascălii noștri”, a spus zâmbind și Lăcrămioara Ioniță, o altă fostă elevă a liceului.

Drumuri adunate la capătul pacientului

Pentru mulți dintre absolvenți, experiența liceului nu a fost doar despre pregătirea profesională, ci și despre formarea personală. Acea perioadă a rămas vie în amintirile tuturor, iar reîntâlnirea lor după 30 de ani a fost un moment încărcat de emoție. A fost ocazia perfectă pentru a rememora timpul petrecut împreună și pentru a constata cât de mult și-au schimbat viețile. „Liceul Sanitar a fost pentru mine un vis. Când eram mică, mergeam cu mătușa mea la un cabinet stomatologic unde lucra și mi se părea fascinant să fac diverse pe acolo: mă lăsa să amestec pudra pentru mulaje dentare. Îmi amintesc și acum pasta verde dintr-un mojar de porțelan. Mă lăsa să fac comprese, deși ulterior am ajuns să profesez într-un bloc operator și până să apară compresele gata formate, făcutul compreselor devenise o sarcină de care îți venea să fugi. Dar asta pentru că descoperisem între timp complexitatea profesiei de asistent medical. Da, Liceul Sanitar m-a expus la o multitudine de situații nu doar medicale ci și de viață. Mi-a rămas în minte primul pacient care m-a impresionat și m-a impactat de îi țin minte și acum chipul: era un domn de 32 de ani care în urma unui accident rutier a rămas fără un picior și care din această cauză albise peste noapte. Îi țin minte și numele deși asta se întâmpla undeva prin 1990. Unele aspecte poate au fost prea dure pentru acea etapă de viață, dar Liceul Sanitar, dacă ar fi să rezum, a însemnat maturizarea noastră, transformarea în oameni responsabili care au devenit în patru ani capabili să ofere alinare și să înfrunte suferința pacientului și vicisitudinile unui sistem plin de lipsuri atunci, dar parcă totuși cu oameni mai dedicați omului decât în zilele digitalizării”, este convinsă și Cătălina Neculau. Așteptărileei au mers dincolo de liceu. „Mă vedeam chirurg și încă a rămas cumva o dorință neîmplinită prin concursul de împrejurări în care m-a aruncat viața, însă am înțeles că însăși profesia de asistent medical presupune multă responsabilitate și mult profesionalism. Deschiderea către oameni m-a dus spre chirurgia sufletului și m-am orientat către Psihologie și Sociologie, dar baza dragostei de oameni, sădită de acasă de ai mei și-a găsit cel mai bun teren la Liceul Sanitar, care a ajutat-o să crească și să mă mențină, profesional vorbind în lucrul cu oamenii. Așteptările mele de a mă ajuta să ajut au început să se împlinească odată cu anii de liceu sanitar.  Astăzi lucrez în cercetare în domeniul asistenței medicale după o experiență de 25 de ani jumătate într-un Bloc Operator la o secție de Ortopedie, sunt psihoterapeut, o profesie care este despre oameni, m-am implicat în activități de formare pentru viitorii asistenți medicali și pentru colegi - asistenți medicali experimentați, împreună cu care încercăm să împărtășim experiențe profesionale semnificative pentru noi și profesie și colaborez cu un ONG implicat în susținerea adolescenților din medii sociale defavorizate, pe lângă multe alte voluntariate în zona socială. Cumva, Liceul Sanitar a făcut mai mult decât mă așteptam: mi-a deschis porțile către o viață pentru viață”, a completat Cătălina Neculau.

Cu toate că drumul în viață a fost diferit pentru fiecare dintre ei, liceul le-a oferit tuturor o fundație solidă. Pentru Stefan Bogdan Pavel, Liceul Sanitar a fost o unitate de învățământ modernă. „Visele mele s-au împlinit mulțumită Bunului Dumnezeu care lucrează prin oameni: profesori și colegi”. Reuniunea a fost un moment prielnic și pentru a rememora impactul profesorilor care le-au călăuzit pașii, moment emoționant și pentru Mariana Popovici, absolventă a primei promoții a liceului.

Cu inimi pline de recunoștință și ochii strălucind de emoție, absolvenții ultimei promoții a Liceului Sanitar și-au promis că se vor revedea cu drag ori de câte ori vor avea ocazia, pentru a păstra vie legătura creată cu 30 de ani în urmă.

Maura ANGHEL