Renașterea urbană. Cum s-au reinventat orașele post-industriale ale Moldovei

Odinioară susținute de industrii mari, multe localități din nord-estul țării și-au găsit puterea de a se reinventa prin educație, tehnologie și tradiții * parcursul lor este o dovadă a adaptării și rezilienței comunitare, demonstrând că speranța și inovația pot înflori chiar și după declinul economic

În România post-industrială, orașele care cândva au fost centre economice importante, susținute de industrii mari, se confruntă acum cu provocări semnificative. După închiderea acestor industrii, multe dintre aceste comunități au fost lăsate să se lupte cu declinul economic, șomajul ridicat și migrarea tinerilor în căutarea unor oportunități mai bune.
Pașcaniul a fost cândva un centru industrial prosper, susținut de trei mari întreprinderi: Uzina Remar, Fabrica de Perdele și Fabrica de Sfeclă de Zahăr „Nectarul”. Însă, odată cu declinul economic și închiderea acestor fabrici, comunitatea s-a confruntat cu provocări majore.
Uzina Remar (Reparații Material Rulant) a fost una dintre cele mai mari și mai importante întreprinderi din Pașcani. Fondată în 1869, a jucat un rol crucial în dezvoltarea economică a orașului și a oferit locuri de muncă pentru mii de locuitori. În perioada sa de glorie, Remar era cunoscută pentru reparațiile și modernizările trenurilor și vagoanelor, contribuind semnificativ la infrastructura feroviară a României.
Cu toate acestea, după 1989, uzina a început să se confrunte cu dificultăți financiare. Privatizarea și lipsa de investiții au dus la scăderea producției și, în cele din urmă, la închiderea sa. Acest declin a avut un impact devastator asupra comunității locale, mulți locuitori pierzându-și locurile de muncă și sursele de venit stabile.
Fabrica de Perdele „Integrata” a fost un alt pilon important al economiei locale. Fondată în anii 1960, fabrica producea perdele și textile de înaltă calitate, exportate în numeroase țări. Aceasta a fost o sursă semnificativă de locuri de muncă pentru femeile din Pașcani, contribuind la dezvoltarea economică și socială a orașului.
După 1989, a întâmpinat dificultăți similare cu cele ale Uzinei Remar. Privatizarea, concurența internațională și lipsa de investiții au dus la declinul producției și, în cele din urmă, la închiderea fabricii. Aceasta a lăsat mulți locuitori fără locuri de muncă și a contribuit la scăderea nivelului de trai. „Am lucrat la Integrata, acolo mi-am cunoscut și soțul, era pompier. Au fost foarte frumoși, aveam serviciu, mergeam în concedii prin sindicat cu copiii. Acum s-a ales praful de tot, peste tot sunt doar magazine și baruri. Eu am avut noroc că nu am mai avut mult până să ies la pensie când m-au trimis în șomaj. Am suferit cînd m-au dat afară după o viață de muncă, dar așa a fost să fie, însă tinerii au apucat calea Italiei. Păcat”, a clătinat din cap Dorina Tincu, o pensionară de 78 de ani,
Fabrica de Sfeclă de Zahăr „Nectarul” a fost un alt reper industrial al orașului. Fondată în anii 1950, fabrica a fost una dintre cele mai mari din regiune, procesând sfeclă de zahăr și producând zahăr pentru consumul intern și pentru export. Aceasta a oferit locuri de muncă pentru sute de locuitori și a susținut economia agricolă din jurul orașului.
Ca și celelalte mari întreprinderi din Pașcani, fabrica a suferit din cauza schimbărilor economice apărute după 1989. Privatizarea și concurența internațională au dus la scăderea producției și, în cele din urmă, la închiderea fabricii. Pierderea locurilor de muncă și a veniturilor a avut un impact semnificativ asupra comunității locale.
Reinventarea prin educație și tehnologie
În fața acestor provocări, Pașcaniul a început să se reinventeze prin investiții în educație și tehnologie. Școlile și liceele din oraș, cum ar fi Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu", au fost modernizate pentru a pregăti tinerii pentru noile realități ale pieței muncii. Programele de formare profesională și cursurile de specializare în domenii precum IT și robotică au fost introduse pentru a oferi noi oportunități de carieră.
De asemenea, a început să atragă tineri antreprenori care văd potențialul orașului pentru dezvoltarea start-up-urilor tehnologice. Un incubator de afaceri a fost înființat, oferind sprijin și resurse pentru noile afaceri.
De la fabrici, la hipermarketuri
Bârladul (județul Vaslui), un alt oraș cu o bogată istorie industrială, a fost sever afectat de închiderea fabricilor sale. Distrugerea Fabricii de Rulmenți, pe locul căreia s-a ridicat un hipermarket, și a altor unități industriale precum FEPA, Vigpnia sau Abrazive, a lăsat urme adânci. Cu toate acestea, locuitorii orașului au găsit forța de a se adapta printr-un puternic sentiment de comunitate și solidaritate.
Diverse inițiative comunitare, de la piețe locale la târguri de produse tradiționale, au fost lansate pentru a sprijini economia locală. Primăria a investit în modernizarea infrastructurii și în promovarea orașului. Obiective precum Muzeul „Vasile Pârvan”, Pavilionul „Marcel Guguianu” sau Grădina Zoologică atrag vizitatori, contribuind la creșterea veniturilor locale.
Dorohoiul (județul Botoșani), un oraș cu o istorie marcată de industria sticlei și cea textilă, a fost grav afectat de declinul acestor sectoare. În prezent, locuitorii se bazează pe proiecte comunitare pentru a revitaliza orașul. Inițiativele comunitare joacă un rol crucial în regenerarea orașului. Organizațiile non-guvernamentale și grupurile de voluntari colaborează pentru a dezvolta proiecte care să îmbunătățească calitatea vieții. S-a investit în turismul cultural. Restaurarea clădirilor istorice și organizarea de festivaluri și evenimente culturale atrag vizitatori și creează locuri de muncă pentru localnici.
Romanul (județul Neamț), cunoscut pentru industria sa de prelucrare a metalelor, a fost lovit puternic de tranziția economică, însă diversificarea economică și colaborarea regională au jucat un rol esențial în revitalizarea orașului.
Administrația a investit în diverse sectoare economice pentru a reduce dependența de industrie. Proiectele de dezvoltare a infrastructurii și facilitățile de transport au atras investiții noi în logistică și distribuție. De asemenea, parteneriatele cu orașele vecine și colaborările regionale au facilitat crearea de clustere economice și de inovare.
În plus, Romanul a promovat educația și formarea profesională, colaborând cu universitățile locale pentru a oferi cursuri adaptate nevoilor pieței muncii. Această abordare a permis orașului să atragă tineri profesioniști și să sprijine dezvoltarea de start-up-uri și afaceri locale.
Buhuși (județul Bacău), un oraș cu o tradiție industrială în textile și fabricarea zahărului, a fost grav afectat de închiderea fabricilor sale. Cu toate acestea, locuitorii au redescoperit creativitatea și meșteșugurile tradiționale pentru a-și susține comunitatea. Țesutul, olăritul și prelucrarea lemnului au fost reinventate, iar produsele artizanale sunt vândute atât pe piața locală, cât și online.
Orașele post-industriale din România demonstrează o capacitate remarcabilă de adaptare și reziliență. Prin investiții în educație, agricultură, ecoturism, diversificare economică și meșteșuguri tradiționale, locuitorii acestor orașe au găsit modalități creative de a-și reinventa comunitatea și de a supraviețui în fața provocărilor economice. Pașcani, Bârlad, Dorohoi, Roman și Buhuși sunt câteva exemple elocvente ale spiritului de adaptare și inovație, demonstrând că, chiar și în cele mai dificile circumstanțe, comunitățile pot găsi modalități de a prospera și de a-și regăsi identitatea.

Maura ANGHEL