Cornel Nistorescu:Flecarii și strategiile lor de apărare

Politicienii români vorbesc nespus de mult. Și cînd trebuie, și cînd nu, și întrebați, și de unii singuri. Iar cînd nu li se întinde un microfon sau nu li se arată o cameră de luat vederi spun bancuri și povestesc istorioare hazlii despre ce-au pățit pe unde au umblat. Ei sunt actorii propriului rol în comedia pe care și-o scriu singuri și în care putem descifra destul de lesne cum gîndesc, ce visează, ce argumente folosesc și, mai ales, ce fel de limbă română se revarsă din scăfîrlia lor. Cînd le gîfîie neuronii, se simte cum le patinează logica și cît de tare le geme gramatica.

”Acum vin alegerile locale, e normal să lăsăm şi concurenţa locală, fiindcă este esenţa democraţiei, dar o spun fără nicio reţinere, din punctul meu de vedere, suntem condamnaţi împreună să continuăm acest proiect pentru România. Şi vom vedea votul românilor în ceea ce priveşte alianţa electorală pentru Europa, pentru lista de europarlamentare şi pe urmă ne vom strânge din nou într-o coaliţie, şi cred că şi mai determinaţi decât suntem acum, să creăm o perspectivă” (Marcel Ciolacu, pe la Oradea)

Aparent, Marcel Ciolacu spune o minciună. De fapt, îngaimă o prostie. Nu l-a condamnat nimeni. Dosarul său pentru merite deosebite la Revoluția din decembrie nu s-a încheiat. Și, la cîte sfori trage, e de crezut că nu se va pierde prin cămările procurorilor. PSD-ul este și el bine merci, în ciuda amenințărilor lui Klaus Iohannis de a-l scoate din istorie. (Și la care enormități confrații liberali n-au cîrîit de nici un fel. Au dat doar din cap). Cu această așa-zisă „condamnare”, Marcel Ciolacu se vrea un politician abil, deși nu izbutește decît o formulare de șmecher. ”Suntem condamnaţi împreună să continuăm acest proiect pentru România”.

Ce să spun! El este condamnat, dar îi merge al dracului de bine. Și bani, și călătorii, și ibovnică, și putere! Al naibii de condamnat! Îl înțeleg că mai vrea!

Cine i-a condamnat pe PSD-iști și pe liberali după ce s-au scuipat, ciomăgit și acuzat de atîte ori și în atîtea feluri să mai stea împreună? Au primit cumva o sentință de la Bruxelles? Sau este vorba despre o condamnare de la Klaus Iohannis? Nu ei împreună, undeva în debara, au inventat socoteala cu „PSD+PNL= stabilitate”? Și, pentru ca să nu pară niște bieți arhitecți ai unui plan de rămînere la putere și strategi ai ideii de stabilitate, au ridicat și un zid de apărare împotriva unui inventat pericol al extremismului. Vin extremiștii, vin antisemiții!

Nu uitați ce susțin frații Muraru, ce muzeu de 40 de milioane de euro a plănuit Klaus Iohannis la București prin PNRR, ce instituție guvernamentală se luptă să rescrie istoria și să dea jos statuile celor care nu corespund evaluărilor și măsurătorilor de astăzi. Au populat orizontul României cu tot felul de amenințări și pericole ca nu cumva să mai gîndim, să alegem după mintea noastră, ci să votăm cum își doresc ei și să rămînem conduși de niște proști.

„Vă rog să mă înţelegeţi şi pe mine şi pe ceilalţi, uneori, există căsătorii de convenienţă, nu spun de interes, în care îţi respecţi partenerul, că te-au pus mama cu tata să te însori, dar asta nu înseamnă că eşti îndrăgostit. Nu vă gândiţi cumva că suntem îndrăgostiţi cu cei care au condus judeţul ăsta mult timp, nici într-un caz”, a zis un liberal pe la Ianca, în județul Brăila. O altă minte secătuită de idei și neînsoțită de un obraz încearcă să dea o aparență morală unei înțelegeri de lotri sau de loverboys în politică. Autorul, nimeni altul decît Rareș Bogdan, semnează această confesiune descalificantă. Flecarul de serviciu al PNL se chinuie să justifice alianța cu dușmanii săi de mai ieri pentru că vin rușii, vin extremiștii, vin marțienii, vin procurorii Codruței Koveși să-i numere ouăle și banii. Și se poate culca oriunde și cu oricine!

Scurt pe doi. „Condamnarea” și această „căsătorie de convenienţă” nu au la bază decît două fake-uri. Stabilitatea României – o promisiune lansată de niște proști incapabil să conducă- și vînturată ca sigură, în ciuda nenumăratelor gafe și greșeli. „Stabilitatea” și „căsătoria de conveniență” ar fi garanția lor în față pericolelor, cele mai multe inventate de ei și de șefii lor pentru a-și justifica abuzurile și prostiile. Nu mă refer la situația din Ucraina.

Mai mult decît atît, ei nu sunt capabili să ofere nimic.

Dacă aș avea un partid sau două și dacă aș găsi un fir de putere în mijlocul societății civile, i-aș mobiliza pe toți într-o campanie de lămurire și dezumflare a acestor falsuri. Țara poate fi stabilă și democrată și sub conducerea altora. Stabilitatea lui Ciolacu este o nenorocire scumpă ca dracu’ (și ce o să mai fie!), iar apărarea de diverse pericole invocate de coaliție ascunde de fapt apropierea unuia singur:

Blocul de beton al hoților și al proștilor turnat peste țară, pe care altcineva să joace tontoroiul!

Cornel Nistorescu: Editorial Cotidianul.ro