De ce își dorea Hitler să ajungă la Polul Sud

Se vehiculează ideea că Hitler ar fi vrut să fugă la Polul Sud în timpul celui de-al II-lea Război Mondial.

Multe decenii după capitularea Germaniei în 1945, o parte a literaturii istorice, pseudo-istorice și teoriilor conspirației a persistat în respingerea ideii că Hitler s-ar fi sinucis. Argumentele împotriva acestei versiuni nu se rezumă doar la carbonizarea cadavrului și dificultățile de identificare. Surprinzător, chiar Stalin, la Conferința de la Potsdam, a emis afirmații conform cărora dictatorul nazist nu ar fi murit (motivul rămânând incert). Mai târziu, chiar și în Statele Unite, a existat un curent care susținea ipoteza că Hitler, Eva Braun și câțiva apropiați ar fi evadat cu un avion spre Norvegia în mai 1945, apoi ar fi călătorit cu un convoi de submarine către Polul Sud. Acolo, se spunea că Reich-ul al Treilea stabilise în 1939 teritoriul denumit Noua Schwabia, în urma unei misiuni de explorare a Antarcticii, potrivit Wikileaks.

S-a refugiat, cu adevărat, la Polul Sud?

Teoria conform căreia Hitler s-ar fi refugiat la Polul Sud se sprijină pe argumente aparent logice, amplificate la maximum de diferiți autori.

Motivul pentru care Hitler ar fi fost interesat de un teritoriu în Antarctica înainte de izbucnirea războiului rămâne un mister. În perioada 1938-1939, Germania a desfășurat o expediție acolo, proclamând teritoriul numit „Noua Schwabia”. Utilizând submarine cu autonomie mare de deplasare, Hitler avea la dispoziție mijloace utile pentru a naviga într-o rută dificilă către sudul Pacificului.

Un inventar preliminar realizat de aliații flotei de submarine naziste după război a indicat că lipseau zeci de aparate de ultimă generație. Destinația acestora rămâne necunoscută până în prezent

Noua Schwabia

În timpul războiului și după, aparițiile de aeronave neidentificate, cu performanțe superioare celor cunoscute, au atras atenția asupra unei posibile investiții secrete naziste: forța de propulsie antigravitațională (sau electromagnetică) și avioanele cu o aripă circulară în loc de cele două aripi normale. Germanii reușiseră să creeze un dispozitiv numit „Sack AS-6”, similar cu cele fabricate de americani și canadieni. E cunoscut deja faptul că inginerii germani erau deja specializați în propulsia rachetelor.

Prin urmare, s-a formulat ipoteza că tehnologie germană sofisticată a fost utilizată în emisiunea de obiecte către teritoriul SUA și America de Sud din baza militară nazistă "Noul Berlin" din "Noua Schwabia", având ca scop spionajul și intimidarea. Incidențele cu martori oculari au devenit tot mai frecvente în America, iar evenimentele precum Dosarele Roswell și Kecksburg (cunoscut și sub numele de "Roswell de Pennsylvania") au ridicat întrebări cu privire la posibila legătură cu baza militară din Polul Sud. Cu toate acestea, rămâne necunoscut dacă aceste evenimente au o conexiune directă cu activitățile de la Polul Sud.

"Marele Complot"

Este cert că unii piloți aliați, chiar în timpul războiului, au raportat că au fost "hărțuiți" de obiecte luminoase care însoțeau avioanele și care demonstrau performanțe superioare. Acest fenomen a fost denumit "Foo Fighter" și nu a fost asimilat fenomenelor OZN. Există dovezi care susțin că naziștii au experimentat cu tehnologii precum antigravitația sau propulsia electromagnetică la mina Wenceslas, în cadrul Operațiunii "Marele Clopot". Angajații implicați în aceste experimente au fost, conform informațiilor, uciși de Gestapo pentru a păstra secretul.

Concluziile menționate sunt întărite de evenimentele din expediția americană la Polul Sud în perioada 1946-1947, cunoscută sub numele de Operațiunea "Săritura la înălțime". Deși oficial, SUA a justificat expediția ca fiind un test al rezistenței umane și a materialelor în condiții extreme, există suspiciuni că scopul real ar fi fost distrugerea bazei militare naziste. Întrebările apar atunci când observăm dimensiunea considerabilă a expediției, implicând peste 4.000 de oameni, numeroase nave și avioane de război. La întoarcerea sa, șeful expediției "HighJump", amiralul Richard Byrd, a sugerat existența unui "teritoriu ostil". De menționat că Germania nu a avut niciodată pretenții asupra Polului Sud și abia în 1981 și-a stabilit facilități acolo, iar Noua Schwabia continuă să existe cartografic în prezent.