PSD și PNL iau în discuție să aibă candidat comun la prezidențiale. Partidul unic

PNL se pregătește să îngenuncheze în fața PSD, acceptând un candidat comun la prezidențiale. Este momentul în care liberalismul se predă necondiționat, iar PNL devine doar o umbră a ceea ce pretindea a fi, transformându-se într-o simplă anexă a PSD.

Această decizie este un semn al disperării și al lipsei de viziune, reflectând o guvernare a sărăciei care își trădează propriile principii pentru o iluzorie salvare politică.

Nicolae Ciucă, prins într-un vârtej de neputință și respingere internă, pare să fi ales calea cea mai ușoară: capitularea în fața PSD, în locul unei lupte pentru revitalizarea și reafirmarea valorilor liberale.

Este un moment de cotitură pentru PNL, care, în loc să se distanțeze de politicile eșuate ale PSD, alege să se împotmolească și mai adânc în mlaștina compromisurilor politice.

Acest act de supunere marchează sfârșitul PNL ca partid liberal autentic, sacrificându-și identitatea pe altarul supraviețuirii politice.